2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

învólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. in-văolvere, -volútum, a învălătuci. V. învolt, dezvolt, dez- și suvolb, holbez). Vest. Înfășor, învălătucesc: volbura se învoalbe (Șez. 36, 6), pînza se învoalbe la învîltoare (CL. 1910, 4). Ban. (învolb, a -á). Holbez.

învoalbe [At: PSALT. 210/7 / V: (cscj) ~volba, ~volva, ~volma, ~volbi, ~vulbi / Pzi: învolb / E: ml involvo] 1-2 vtr (D. apă, nori, valuri, praf) A (se) învolbura. 3 vr (D. păsări; îf ~volva) A se înălța. 4 vr (D. ființe) A se învârti. 5 vt A înfășură. 6 vt (Spc) A pregăti firele pentru înnăvădit. 7 vr (Reg; d. plante) A se dezvolta. 8-9 vtr (Ban; d. ochi) A (se) deschide larg. 10 vr (D. ființe) A se opri brusc. 11 vt (Spc) A răsuci caierul. 12 vt (Spc) A înfășură pânza țesută pe sul. 13 vr (Trs; îe) A (i) se ~ A i se face rău de prea multă mâncare.

învolba v vz învoalbe

învolbi v vz învoalbe

învolma v vz învoalbe

învolva v vz învoalbe

învulbi v vz învoalbe

† ÎNVOALBE, ❍ ÎNVOLBA, Olten. ÎNVOLBI (-volb) I. vb. tr. ‡ A înfășura, a înveli: în balegă de scîrnă omenească le vei învoalbe (BIBLI.); toate ca cămeașa vechiescu-se, ca veșmîntu învolbi-le (PS.-SCH.) 2 ⛓ A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului, a învăli: cînepa... o depeni, o urzești, o învolbi și o năvădești (R.-COD.) 3 Băn. A holba: învolbind ochii (ȚICH.). II. vb. refl. 1 ‡ A se înfășura, a se înveli 2 A se învîrti în loc, ca într’un vîrtej de vînt sau de apă: văzură că se învoalbă apa și un hoț de bălaur își ridică cele șapte capete din apă (RET.) 3 Olten. A deveni mai umflat, a se mai îngroșa, a mai prinde carne [lat. in-volvĕre].

ÎNVOLBA, ÎNVOLBI 👉 ÎNVOALBE.

ÎNVOLT, f. ÎNVOALTĂ adj. p. ÎNVOALBE. 1 Plin, cu petale multe și îndesate: garoafă învoaltă (🖼 2716); pr. ext. înfoiat, umflat: printre boltele învoalte ale malacoafelor și fustelor cusute; nu i se auzea decît fîșîitul mătăsos al rochiilor sale învoalte (DLVR.) 2 Stufos: capul îi e înconjurat de părul ~ și bălaiu (DLVR.) [lat. * involtus].

ÎNVOALBE, învolb, vb. III. (Reg.) 1. Refl. A se învolbura, a se învîrteji; (despre ființe) a se învîrti pe loc. 2. Refl. (Despre plante) A se dezvolta, a crește. ♦ Tranz. A holba ochii. 3. Tranz. A pregăti firele pentru năvădit. [Var.: învolba vb. I] – Lat. involvere.

ÎNVOLBA vb. I. v. învoalbe.

învolbà v. (Banat) a holba ochii. [Lat. VOLVERE, a rostogoli].

Ortografice DOOM

învoalbe vb., ind. prez. 1 sg. învolb; conj. prez. 3 sg. și pl. învolbe

învolba vb. ind. prez. pers. 1 învolb

Etimologice

învolba (învolbez, învolbat), vb. – 1. A înfășura, a răsuci. – 2. (Refl.) A se învolbura, a se învîrteji. – 3. (Refl.) A se învîrti. – 4. (Refl.) A se desface, a se deschide (mai ales ochii și florile). – Var. învoalbe, volba, învolbi. Mr. mvolbu (mvulbedz), mvolbere, megl. volbu. Lat. involvĕre (Pușcariu 904; REW 4540; Tiktin; DAR), cf. holba, și it. involvere, involgere, sp. envolver. – Der. învolt, adj. (deschis, mărit, perfect alcătuit; umflat, rotunjit), reprezintă un lat. voltum, cf. it. (in)volto; învolta, vb. (despre flori, a se deschide, a crește în bune condiții; a fi ceva din belșug), format pe baza lui învolt; dezvolba, vb. refl. (a se dezvolta), format pe baza paralelismului închide-deschide sau înfunda-desfunda etc. (după Scriban, de la un lat. *dĭsvolvĕre, care pare inutil); desvolta, vb. (a dezvolta), format pe baza lui învolt, cu sensurile fr. développer.

Sinonime

ÎNVOALBE vb. v. învârteji, învolbura, zbate.

învoalbe vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.

Arhaisme și regionalisme

învoalbe vb. III (înv.) 1. (despre apă, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se învârti (ca într-un vârtej), a se învârteji, a se învolbura. 2. (refl.; despre ființe) a se întoarce roată, a se învârti pe loc, a se opri repede. 3. a înfășura, a învăli (a înfășura pânza pe sul), a o face val, a găti firele pentru năvădit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a crește; (despre om) a încărna, a se înspița, a se deforma. 5. (despre ochi) a căsca, a holba. 6. a-i veni să verse, să râgâie; a i se apleca.

învolba, învolbez, vb. I (reg.) a holba ochii.

Intrare: învoalbe
verb (VT666.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învoalbere
  • ‑nvoalbere
—
  • învolbând
  • ‑nvolbând
  • învolbându‑
  • ‑nvolbându‑
singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învolb
  • ‑nvolb
  • învolbeam
  • ‑nvolbeam
— —
a II-a (tu)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
(să)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
  • învolbeai
  • ‑nvolbeai
— —
a III-a (el, ea)
  • învolbă
  • ‑nvolbă
(să)
  • învolbe
  • ‑nvolbe
  • învolbea
  • ‑nvolbea
— —
plural I (noi)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
(să)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
  • învolbeam
  • ‑nvolbeam
— —
a II-a (voi)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
(să)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbeați
  • ‑nvolbeați
— —
a III-a (ei, ele)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învolbe
  • ‑nvolbe
  • învolbeau
  • ‑nvolbeau
— —
învolba1 (1 -b) verb grupa I conjugarea I
verb (VT35)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbare
  • ‑nvolbare
  • învolbat
  • ‑nvolbat
  • învolbatu‑
  • ‑nvolbatu‑
  • învolbând
  • ‑nvolbând
  • învolbându‑
  • ‑nvolbându‑
singular plural
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
  • învolbați
  • ‑nvolbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învolb
  • ‑nvolb
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (tu)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
(să)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbași
  • ‑nvolbași
  • învolbaseși
  • ‑nvolbaseși
a III-a (el, ea)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
(să)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbă
  • ‑nvolbă
  • învolbase
  • ‑nvolbase
plural I (noi)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
(să)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbarăm
  • ‑nvolbarăm
  • învolbaserăm
  • ‑nvolbaserăm
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (voi)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
(să)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbarăți
  • ‑nvolbarăți
  • învolbaserăți
  • ‑nvolbaserăți
  • învolbaseți
  • ‑nvolbaseți
a III-a (ei, ele)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
(să)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învolbau
  • ‑nvolbau
  • învolbară
  • ‑nvolbară
  • învolbaseră
  • ‑nvolbaseră
învulbi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
învolva
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
învolma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
învolbi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: învolba
învolba2 (1 -bez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbare
  • ‑nvolbare
  • învolbat
  • ‑nvolbat
  • învolbatu‑
  • ‑nvolbatu‑
  • învolbând
  • ‑nvolbând
  • învolbându‑
  • ‑nvolbându‑
singular plural
  • învolbează
  • ‑nvolbează
  • învolbați
  • ‑nvolbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolbez
  • ‑nvolbez
(să)
  • învolbez
  • ‑nvolbez
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (tu)
  • învolbezi
  • ‑nvolbezi
(să)
  • învolbezi
  • ‑nvolbezi
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbași
  • ‑nvolbași
  • învolbaseși
  • ‑nvolbaseși
a III-a (el, ea)
  • învolbează
  • ‑nvolbează
(să)
  • învolbeze
  • ‑nvolbeze
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbă
  • ‑nvolbă
  • învolbase
  • ‑nvolbase
plural I (noi)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
(să)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbarăm
  • ‑nvolbarăm
  • învolbaserăm
  • ‑nvolbaserăm
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (voi)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
(să)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbarăți
  • ‑nvolbarăți
  • învolbaserăți
  • ‑nvolbaserăți
  • învolbaseți
  • ‑nvolbaseți
a III-a (ei, ele)
  • învolbează
  • ‑nvolbează
(să)
  • învolbeze
  • ‑nvolbeze
  • învolbau
  • ‑nvolbau
  • învolbară
  • ‑nvolbară
  • învolbaseră
  • ‑nvolbaseră
învolba1 (1 -b) verb grupa I conjugarea I
verb (VT35)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbare
  • ‑nvolbare
  • învolbat
  • ‑nvolbat
  • învolbatu‑
  • ‑nvolbatu‑
  • învolbând
  • ‑nvolbând
  • învolbându‑
  • ‑nvolbându‑
singular plural
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
  • învolbați
  • ‑nvolbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învolb
  • ‑nvolb
(să)
  • învolb
  • ‑nvolb
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (tu)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
(să)
  • învolbi
  • ‑nvolbi
  • învolbai
  • ‑nvolbai
  • învolbași
  • ‑nvolbași
  • învolbaseși
  • ‑nvolbaseși
a III-a (el, ea)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
(să)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învolba
  • ‑nvolba
  • învolbă
  • ‑nvolbă
  • învolbase
  • ‑nvolbase
plural I (noi)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
(să)
  • învolbăm
  • ‑nvolbăm
  • învolbam
  • ‑nvolbam
  • învolbarăm
  • ‑nvolbarăm
  • învolbaserăm
  • ‑nvolbaserăm
  • învolbasem
  • ‑nvolbasem
a II-a (voi)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
(să)
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbați
  • ‑nvolbați
  • învolbarăți
  • ‑nvolbarăți
  • învolbaserăți
  • ‑nvolbaserăți
  • învolbaseți
  • ‑nvolbaseți
a III-a (ei, ele)
  • învoalbă
  • ‑nvoalbă
(să)
  • învoalbe
  • ‑nvoalbe
  • învolbau
  • ‑nvolbau
  • învolbară
  • ‑nvolbară
  • învolbaseră
  • ‑nvolbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învoalbe, învolbverb

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.