2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVIOȘÁT, -Ă, învioșați, -te, adj. (Reg.) Înviorat. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.

ÎNVIOȘÁT, -Ă, învioșați, -te, adj. (Reg.) Înviorat. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.

învioșat2, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 120 / V: (reg) ~șet / Pl: ~ați, ~e / E: învioșa] (Mol) 1-4 Înviorat (1-4).

învioșat1 sn [At: DA ms / P: ~vi-o~ / Pl: ~uri / E: învioșa] (Mol) 1-4 Învioșare (1-4). 5 Încurajare.

ÎNVIOȘÁT, -Ă, învioșați, -te, adj. (Regional) Înviorat. Mirosul cel umed al florilor învioșate o făceau să doarmă. EMINESCU, N. 11. – Pronunțat: -vi-o-.

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.

învioșa vtr [At: NECULCE, ap. LET. II, 365/3 / V: (cscj) i / P: ~vi-o~ / Pzi: ez / E: cf viu] (Mol) 1-2 A (se) înviora (1-2).

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. (Regional) A înviora. Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155. Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8. – Pronunțat: -vi-o-.

învioșà v. a da vieață, a reînsufleți. [Dela un primitiv vios (v. viu)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învioșa (a ~) (reg.) (-vi-o-) vb., ind. prez. 3 învioșează, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 3 învioșeze; ger. învioșând

învioșá vb. (sil. -vi-o-), ind. prez. 1 sg. învioșéz, 3 sg. și pl. învioșeáză, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. învioșéze; ger. învioșând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVIOȘÁT adj. v. animat, însuflețit, înviorat.

învioșat adj. v. ÎNSUFLEȚIT. ÎNVIORAT.

ÎNVIOȘÁ vb. v. înviora, redresa, reface, restabili.

învioșa vb. v. ÎNVIORA. REDRESA. REFACE. RESTABILI.

Intrare: învioșat
învioșat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învioșat
  • ‑nvioșat
  • învioșatul
  • învioșatu‑
  • ‑nvioșatul
  • ‑nvioșatu‑
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșata
  • ‑nvioșata
plural
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșații
  • ‑nvioșații
  • învioșate
  • ‑nvioșate
  • învioșatele
  • ‑nvioșatele
genitiv-dativ singular
  • învioșat
  • ‑nvioșat
  • învioșatului
  • ‑nvioșatului
  • învioșate
  • ‑nvioșate
  • învioșatei
  • ‑nvioșatei
plural
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșaților
  • ‑nvioșaților
  • învioșate
  • ‑nvioșate
  • învioșatelor
  • ‑nvioșatelor
vocativ singular
plural
Intrare: învioșa
  • silabație: în-vi-o-șa info
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșare
  • ‑nvioșare
  • învioșat
  • ‑nvioșat
  • învioșatu‑
  • ‑nvioșatu‑
  • învioșând
  • ‑nvioșând
  • învioșându‑
  • ‑nvioșându‑
singular plural
  • învioșea
  • ‑nvioșea
  • învioșați
  • ‑nvioșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învioșez
  • ‑nvioșez
(să)
  • învioșez
  • ‑nvioșez
  • învioșam
  • ‑nvioșam
  • învioșai
  • ‑nvioșai
  • învioșasem
  • ‑nvioșasem
a II-a (tu)
  • învioșezi
  • ‑nvioșezi
(să)
  • învioșezi
  • ‑nvioșezi
  • învioșai
  • ‑nvioșai
  • învioșași
  • ‑nvioșași
  • învioșaseși
  • ‑nvioșaseși
a III-a (el, ea)
  • învioșea
  • ‑nvioșea
(să)
  • învioșeze
  • ‑nvioșeze
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșă
  • ‑nvioșă
  • învioșase
  • ‑nvioșase
plural I (noi)
  • învioșăm
  • ‑nvioșăm
(să)
  • învioșăm
  • ‑nvioșăm
  • învioșam
  • ‑nvioșam
  • învioșarăm
  • ‑nvioșarăm
  • învioșaserăm
  • ‑nvioșaserăm
  • învioșasem
  • ‑nvioșasem
a II-a (voi)
  • învioșați
  • ‑nvioșați
(să)
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșarăți
  • ‑nvioșarăți
  • învioșaserăți
  • ‑nvioșaserăți
  • învioșaseți
  • ‑nvioșaseți
a III-a (ei, ele)
  • învioșea
  • ‑nvioșea
(să)
  • învioșeze
  • ‑nvioșeze
  • învioșau
  • ‑nvioșau
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșaseră
  • ‑nvioșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învioșat, învioșaadjectiv

  • 1. regional Animat, însuflețit, înviorat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mirosul cel umed al florilor învioșate o făceau să doarmă. EMINESCU, N. 11. DLRLC
etimologie:
  • vezi învioșa DEX '09 DEX '98

învioșa, învioșezverb

  • 1. regional A (se) înviora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155. DLRLC
    • format_quote Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8. DLRLC
etimologie:
  • cf. viu DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.