2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVIOȘÁT, -Ă, învioșați, -te, adj. (Reg.) Înviorat. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.

ÎNVIOȘÁT, -Ă, învioșați, -te, adj. (Reg.) Înviorat. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.

învioșat2, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 120 / V: (reg) ~șet / Pl: ~ați, ~e / E: învioșa] (Mol) 1-4 Înviorat (1-4).

învioșat1 sn [At: DA ms / P: ~vi-o~ / Pl: ~uri / E: învioșa] (Mol) 1-4 Învioșare (1-4). 5 Încurajare.

ÎNVIOȘÁT, -Ă, învioșați, -te, adj. (Regional) Înviorat. Mirosul cel umed al florilor învioșate o făceau să doarmă. EMINESCU, N. 11. – Pronunțat: -vi-o-.

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.

învioșa vtr [At: NECULCE, ap. LET. II, 365/3 / V: (cscj) i / P: ~vi-o~ / Pzi: ez / E: cf viu] (Mol) 1-2 A (se) înviora (1-2).

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. (Regional) A înviora. Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155. Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8. – Pronunțat: -vi-o-.

învioșà v. a da vieață, a reînsufleți. [Dela un primitiv vios (v. viu)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învioșá (a ~) (reg.) (-vi-o-) vb., ind. prez. 3 învioșeáză, 1 pl. învioșắm; conj. prez. 3 învioșéze; ger. învioșấnd

învioșá vb. (sil. -vi-o-), ind. prez. 1 sg. învioșéz, 3 sg. și pl. învioșeáză, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. învioșéze; ger. învioșând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVIOȘÁT adj. v. animat, însuflețit, înviorat.

învioșat adj. v. ÎNSUFLEȚIT. ÎNVIORAT.

ÎNVIOȘÁ vb. v. înviora, redresa, reface, restabili.

învioșa vb. v. ÎNVIORA. REDRESA. REFACE. RESTABILI.

Intrare: învioșat
învioșat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învioșat
  • ‑nvioșat
  • învioșatul
  • învioșatu‑
  • ‑nvioșatul
  • ‑nvioșatu‑
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșata
  • ‑nvioșata
plural
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșații
  • ‑nvioșații
  • învioșate
  • ‑nvioșate
  • învioșatele
  • ‑nvioșatele
genitiv-dativ singular
  • învioșat
  • ‑nvioșat
  • învioșatului
  • ‑nvioșatului
  • învioșate
  • ‑nvioșate
  • învioșatei
  • ‑nvioșatei
plural
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșaților
  • ‑nvioșaților
  • învioșate
  • ‑nvioșate
  • învioșatelor
  • ‑nvioșatelor
vocativ singular
plural
Intrare: învioșa
  • silabație: în-vi-o-șa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșare
  • ‑nvioșare
  • învioșat
  • ‑nvioșat
  • învioșatu‑
  • ‑nvioșatu‑
  • învioșând
  • ‑nvioșând
  • învioșându‑
  • ‑nvioșându‑
singular plural
  • învioșea
  • ‑nvioșea
  • învioșați
  • ‑nvioșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învioșez
  • ‑nvioșez
(să)
  • învioșez
  • ‑nvioșez
  • învioșam
  • ‑nvioșam
  • învioșai
  • ‑nvioșai
  • învioșasem
  • ‑nvioșasem
a II-a (tu)
  • învioșezi
  • ‑nvioșezi
(să)
  • învioșezi
  • ‑nvioșezi
  • învioșai
  • ‑nvioșai
  • învioșași
  • ‑nvioșași
  • învioșaseși
  • ‑nvioșaseși
a III-a (el, ea)
  • învioșea
  • ‑nvioșea
(să)
  • învioșeze
  • ‑nvioșeze
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșă
  • ‑nvioșă
  • învioșase
  • ‑nvioșase
plural I (noi)
  • învioșăm
  • ‑nvioșăm
(să)
  • învioșăm
  • ‑nvioșăm
  • învioșam
  • ‑nvioșam
  • învioșarăm
  • ‑nvioșarăm
  • învioșaserăm
  • ‑nvioșaserăm
  • învioșasem
  • ‑nvioșasem
a II-a (voi)
  • învioșați
  • ‑nvioșați
(să)
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșarăți
  • ‑nvioșarăți
  • învioșaserăți
  • ‑nvioșaserăți
  • învioșaseți
  • ‑nvioșaseți
a III-a (ei, ele)
  • învioșea
  • ‑nvioșea
(să)
  • învioșeze
  • ‑nvioșeze
  • învioșau
  • ‑nvioșau
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșaseră
  • ‑nvioșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învioșat

etimologie:

  • vezi învioșa
    surse: DEX '09 DEX '98

învioșa învioșare învioșat

  • 1. regional A (se) înviora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: redresa reface restabili înviora 2 exemple
    exemple
    • Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155.
      surse: DLRLC
    • Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. viu
    surse: DEX '09 DEX '98