opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

ÎNVIOȘARE, învioșări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) învioșa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.

ÎNVIOȘARE, învioșări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) învioșa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.

învioșare sf [At: (a 1828) URICARIUL, II, 184 / V: ~șire / Pl: ~șări / E: învioșa] (Mol) 1-4 Înviorare (1-4). 5 Încurajare.

ÎNVIOȘARE, învioșări, s. f. (Regional) Acțiunea de a învioșa; înviorare. Au lipsit învioșare Din dulci ochișorii tăi. CONACHI, P. 11. – Pronunțat: -vi-o-.

ÎNVIOȘA, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.

ÎNVIOȘA, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.

învioșa vtr [At: NECULCE, ap. LET. II, 365/3 / V: (cscj) ~și / P: ~vi-o~ / Pzi: ~șez / E: cf viu] (Mol) 1-2 A (se) înviora (1-2).

învioși v vz învioșa

învioșire sf vz învioșare

ÎNVIOȘA, învioșez, vb. I. Tranz. (Regional) A înviora. Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155. Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8. – Pronunțat: -vi-o-.

învioșà v. a da vieață, a reînsufleți. [Dela un primitiv vios (v. viu)].

Ortografice DOOM

învioșare (reg.) (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. învioșării; pl. învioșări

învioșare (reg.) (-vi-o-) s. f., g.-d. art. învioșării; pl. învioșări

învioșare s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. învioșării; pl. învioșări

învioșa (a ~) (reg.) (desp. -vi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. învioșez, 3 învioșează, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 1 sg. să învioșez, 3 să învioșeze; ger. învioșând

învioșa (a ~) (reg.) (-vi-o-) vb., ind. prez. 3 învioșează, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 3 să învioșeze; ger. învioșând

învioșa vb. (sil. -vi-o-), ind. prez. 1 sg. învioșez, 3 sg. și pl. învioșează, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. învioșeze; ger. învioșând

Sinonime

ÎNVIOȘARE s. v. animare, însuflețire, înviorare.

învioșare s. v. ÎNSUFLEȚIRE. ÎNVIORARE.

ÎNVIOȘA vb. v. înviora, redresa, reface, restabili.

învioșa vb. v. ÎNVIORA. REDRESA. REFACE. RESTABILI.

Intrare: învioșare
învioșare substantiv feminin
  • silabație: în-vi-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învioșare
  • ‑nvioșare
  • învioșarea
  • ‑nvioșarea
plural
  • învioșări
  • ‑nvioșări
  • învioșările
  • ‑nvioșările
genitiv-dativ singular
  • învioșări
  • ‑nvioșări
  • învioșării
  • ‑nvioșării
plural
  • învioșări
  • ‑nvioșări
  • învioșărilor
  • ‑nvioșărilor
vocativ singular —
plural —
învioșire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: învioșa
  • silabație: în-vi-o-șa info
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșare
  • ‑nvioșare
  • învioșat
  • ‑nvioșat
  • învioșatu‑
  • ‑nvioșatu‑
  • învioșând
  • ‑nvioșând
  • învioșându‑
  • ‑nvioșându‑
 singular plural
  • învioșează
  • ‑nvioșează
  • învioșați
  • ‑nvioșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învioșez
  • ‑nvioșez
 (să)
  • învioșez
  • ‑nvioșez
  • învioșam
  • ‑nvioșam
  • învioșai
  • ‑nvioșai
  • învioșasem
  • ‑nvioșasem
a II-a (tu)
  • învioșezi
  • ‑nvioșezi
 (să)
  • învioșezi
  • ‑nvioșezi
  • învioșai
  • ‑nvioșai
  • învioșași
  • ‑nvioșași
  • învioșaseși
  • ‑nvioșaseși
a III-a (el, ea)
  • învioșează
  • ‑nvioșează
 (să)
  • învioșeze
  • ‑nvioșeze
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșă
  • ‑nvioșă
  • învioșase
  • ‑nvioșase
plural I (noi)
  • învioșăm
  • ‑nvioșăm
 (să)
  • învioșăm
  • ‑nvioșăm
  • învioșam
  • ‑nvioșam
  • învioșarăm
  • ‑nvioșarăm
  • învioșaserăm
  • ‑nvioșaserăm
  • învioșasem
  • ‑nvioșasem
a II-a (voi)
  • învioșați
  • ‑nvioșați
 (să)
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșarăți
  • ‑nvioșarăți
  • învioșaserăți
  • ‑nvioșaserăți
  • învioșaseți
  • ‑nvioșaseți
a III-a (ei, ele)
  • învioșează
  • ‑nvioșează
 (să)
  • învioșeze
  • ‑nvioșeze
  • învioșau
  • ‑nvioșau
  • învioșară
  • ‑nvioșară
  • învioșaseră
  • ‑nvioșaseră
învioși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învioșare, învioșărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi învioșa DEX '09 DEX '98

învioșa, învioșezverb

  • 1. regional A (se) înviora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: redresa reface restabili înviora
    • format_quote Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155. DLRLC
    • format_quote Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8. DLRLC
etimologie:
  • cf. viu DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.