2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVIOȘÁRE, învioșări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) învioșa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.

ÎNVIOȘÁRE, învioșări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) învioșa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.

învioșare sf [At: (a 1828) URICARIUL, II, 184 / V: ire / Pl: ări / E: învioșa] (Mol) 1-4 Înviorare (1-4). 5 Încurajare.

ÎNVIOȘÁRE, învioșări, s. f. (Regional) Acțiunea de a învioșa; înviorare. Au lipsit învioșare Din dulci ochișorii tăi. CONACHI, P. 11. – Pronunțat: -vi-o-.

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.

învioșa vtr [At: NECULCE, ap. LET. II, 365/3 / V: (cscj) i / P: ~vi-o~ / Pzi: ez / E: cf viu] (Mol) 1-2 A (se) înviora (1-2).

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. (Regional) A înviora. Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155. Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8. – Pronunțat: -vi-o-.

învioșà v. a da vieață, a reînsufleți. [Dela un primitiv vios (v. viu)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învioșáre (reg.) (-vi-o-) s. f., g.-d. art. învioșắrii; pl. învioșắri

învioșáre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. învioșării; pl. învioșări

învioșá (a ~) (reg.) (-vi-o-) vb., ind. prez. 3 învioșeáză, 1 pl. învioșắm; conj. prez. 3 învioșéze; ger. învioșấnd

învioșá vb. (sil. -vi-o-), ind. prez. 1 sg. învioșéz, 3 sg. și pl. învioșeáză, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. învioșéze; ger. învioșând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVIOȘÁRE s. v. animare, însuflețire, înviorare.

învioșare s. v. ÎNSUFLEȚIRE. ÎNVIORARE.

ÎNVIOȘÁ vb. v. înviora, redresa, reface, restabili.

învioșa vb. v. ÎNVIORA. REDRESA. REFACE. RESTABILI.

Intrare: învioșare
învioșare substantiv feminin
  • silabație: în-vi-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învioșare
  • ‑nvioșare
  • învioșarea
  • ‑nvioșarea
plural
  • învioșări
  • ‑nvioșări
  • învioșările
  • ‑nvioșările
genitiv-dativ singular
  • învioșări
  • ‑nvioșări
  • învioșării
  • ‑nvioșării
plural
  • învioșări
  • ‑nvioșări
  • învioșărilor
  • ‑nvioșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: învioșa
  • silabație: în-vi-o-șa info
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșare
  • ‑nvioșare
  • învioșat
  • ‑nvioșat
  • învioșatu‑
  • ‑nvioșatu‑
  • învioșând
  • ‑nvioșând
  • învioșându‑
  • ‑nvioșându‑
singular plural
  • învioșea
  • ‑nvioșea
  • învioșați
  • ‑nvioșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învioșez
  • ‑nvioșez
(să)
  • învioșez
  • ‑nvioșez
  • învioșam
  • ‑nvioșam
  • învioșai
  • ‑nvioșai
  • învioșasem
  • ‑nvioșasem
a II-a (tu)
  • învioșezi
  • ‑nvioșezi
(să)
  • învioșezi
  • ‑nvioșezi
  • învioșai
  • ‑nvioșai
  • învioșași
  • ‑nvioșași
  • învioșaseși
  • ‑nvioșaseși
a III-a (el, ea)
  • învioșea
  • ‑nvioșea
(să)
  • învioșeze
  • ‑nvioșeze
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșă
  • ‑nvioșă
  • învioșase
  • ‑nvioșase
plural I (noi)
  • învioșăm
  • ‑nvioșăm
(să)
  • învioșăm
  • ‑nvioșăm
  • învioșam
  • ‑nvioșam
  • învioșarăm
  • ‑nvioșarăm
  • învioșaserăm
  • ‑nvioșaserăm
  • învioșasem
  • ‑nvioșasem
a II-a (voi)
  • învioșați
  • ‑nvioșați
(să)
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșați
  • ‑nvioșați
  • învioșarăți
  • ‑nvioșarăți
  • învioșaserăți
  • ‑nvioșaserăți
  • învioșaseți
  • ‑nvioșaseți
a III-a (ei, ele)
  • învioșea
  • ‑nvioșea
(să)
  • învioșeze
  • ‑nvioșeze
  • învioșau
  • ‑nvioșau
  • învioșa
  • ‑nvioșa
  • învioșaseră
  • ‑nvioșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învioșare

etimologie:

  • vezi învioșa
    surse: DEX '09 DEX '98

învioșa învioșare învioșat

  • 1. regional A (se) înviora.
    exemple
    • Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155.
      surse: DLRLC
    • Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. viu
    surse: DEX '09 DEX '98