opțiuni
  • info

9 definiții pentru învioșare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVIOȘARE, învioșări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) învioșa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.

ÎNVIOȘARE, învioșări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) învioșa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.

învioșare sf [At: (a 1828) URICARIUL, II, 184 / V: ~șire / Pl: ~șări / E: învioșa] (Mol) 1-4 Înviorare (1-4). 5 Încurajare.

ÎNVIOȘARE, învioșări, s. f. (Regional) Acțiunea de a învioșa; înviorare. Au lipsit învioșare Din dulci ochișorii tăi. CONACHI, P. 11. – Pronunțat: -vi-o-.

învioșire sf vz învioșare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învioșare (reg.) (desp. -vi-o-) s. f., g.-d. art. învioșării; pl. învioșări

învioșare (reg.) (-vi-o-) s. f., g.-d. art. învioșării; pl. învioșări

învioșare s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. învioșării; pl. învioșări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVIOȘARE s. v. animare, însuflețire, înviorare.

învioșare s. v. ÎNSUFLEȚIRE. ÎNVIORARE.

Intrare: învioșare
învioșare substantiv feminin
  • silabație: în-vi-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învioșare
  • ‑nvioșare
  • învioșarea
  • ‑nvioșarea
plural
  • învioșări
  • ‑nvioșări
  • învioșările
  • ‑nvioșările
genitiv-dativ singular
  • învioșări
  • ‑nvioșări
  • învioșării
  • ‑nvioșării
plural
  • învioșări
  • ‑nvioșări
  • învioșărilor
  • ‑nvioșărilor
vocativ singular —
plural —
învioșire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învioșare, învioșărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi învioșa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.