opțiuni
  • info

10 definiții pentru învietor

Explicative DEX

ÎNVIETOR, -OARE, învietori, -oare, adj. (Rar) Care dă viață, energie, care face să renască, care regenerează; înviorător. [Pr.: -vi-e-] – Învia + suf. -ător.

ÎNVIETOR, -OARE, învietori, -oare, adj. (Rar) Care dă viață, energie, care face să renască, care regenerează; înviorător. [Pr.: -vi-e-] – Învia + suf. -ător.

învietor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. II, 78 / V: ~viit~ / Pl: ~i, ~oare / E: învia + -ător] (Rar) 1 Care dă viață. 2 Care face să renască. 3 Care regenerează. 4 (Mtp; îs) Apă ~oare Apă care are puterea de a învia (2) pe cineva Cf apă vie.

ÎNVIETOR, -OARE, învietori, -oare, adj. Care dă viață, care face să renască, care regenerează; înviorător. Privighetoarea-nvietoare... Deșteaptă prin caișii-n floare Ale zefirilor viori. MACEDONSKI, O. I 186. Cultul frumosului... răspîndește un farmec învietor peste toată viața omenească. ODOBESCU, S. II 240. Mărețul soare... Răspîndește veseli fiori, El dă o rază învietoare. ALECSANDRI, P. A. 89. – Pronunțat: -vi-e-.

ÎNVIETOR ~oare (~ori, ~oare) (în superstiții, mituri etc.) Care învie; care dă din nou viață. /a învia + suf. ~tor

învietór, -oáre adj. și s. Care te învie.

înviitor, ~oare a vz învietor

invietor v. 1. care înviază: apă învietoare; 2. fig. care dă vieață: în acea ciocnire învietoare OD.

Ortografice DOOM

învietor (rar) (desp. -vi-e-) adj. m., pl. învietori; f. sg. și pl. învietoare

învietor (rar) (-vi-e-) adj. m., pl. învietori; f. sg. și pl. învietoare

învietor adj. m. (sil. -vi-e-), pl. învietori; f. sg. și pl. învietoare

Intrare: învietor
învietor adjectiv
  • silabație: în-vi-e-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învietor
  • ‑nvietor
  • învietorul
  • învietoru‑
  • ‑nvietorul
  • ‑nvietoru‑
  • învietoare
  • ‑nvietoare
  • învietoarea
  • ‑nvietoarea
plural
  • învietori
  • ‑nvietori
  • învietorii
  • ‑nvietorii
  • învietoare
  • ‑nvietoare
  • învietoarele
  • ‑nvietoarele
genitiv-dativ singular
  • învietor
  • ‑nvietor
  • învietorului
  • ‑nvietorului
  • învietoare
  • ‑nvietoare
  • învietoarei
  • ‑nvietoarei
plural
  • învietori
  • ‑nvietori
  • învietorilor
  • ‑nvietorilor
  • învietoare
  • ‑nvietoare
  • învietoarelor
  • ‑nvietoarelor
vocativ singular — —
plural — —
înviitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învietor, învietoareadjectiv

  • 1. rar Care dă viață, energie, care face să renască, care regenerează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înviorător
    • format_quote Privighetoarea-nvietoare... Deșteaptă prin caișii-n floare Ale zefirilor viori. MACEDONSKI, O. I 186. DLRLC
    • format_quote Cultul frumosului... răspîndește un farmec învietor peste toată viața omenească. ODOBESCU, S. II 240. DLRLC
    • format_quote Mărețul soare... Răspîndește veseli fiori, El dă o rază învietoare. ALECSANDRI, P. A. 89. DLRLC
etimologie:
  • Învia + -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.