ÎNVIETOR, -OARE, învietori, -oare, adj. Care dă viață, care face să renască, care regenerează; înviorător. Privighetoarea-nvietoare... Deșteaptă prin caișii-n floare Ale zefirilor viori. MACEDONSKI, O. I 186. Cultul frumosului... răspîndește un farmec învietor peste toată viața omenească. ODOBESCU, S. II 240. Mărețul soare... Răspîndește veseli fiori, El dă o rază învietoare. ALECSANDRI, P. A. 89. – Pronunțat: -vi-e-.