2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVERZÍRE s. f. Faptul de a (se) înverzi.V. înverzi.

ÎNVERZÍRE s. f. Faptul de a (se) înverzi.V. înverzi.

înverzire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: înverzi] 1 Colorare în verde Si: înverzit1 (1). 2-3 (Pătare sau) murdărire cu verde Si: înverzit1 (2-3). 4 Înfrunzire a pomilor Si: înverzit1 (4). 5 Acoperire cu verdeață a naturii Si: înverzit1 (5). 6 (Fig) Pălire a cuiva din cauza fricii, furiei, mâniei etc. Si: înverzit1 (6).

ÎNVERZÍRE s. f. Faptul de a (se) înverzi.

ÎNVERZÍ, înverzesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora în verde; a păta, a murdări cu verde. 2. Intranz. și refl. A deveni, a se face verde. ♦ Intranz. (Despre arbori; la pers. 3) A înfrunzi; (despre natură sau locuri din natură) a se acoperi cu verdeață. ♦ Fig. (Despre oameni) A deveni foarte palid de frică, de furie sau de mânie. – În + verde.

ÎNVERZÍ, înverzesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora în verde; a păta, a murdări cu verde. 2. Intranz. și refl. A deveni, a se face verde. ♦ Intranz. (Despre arbori; la pers. 3) A înfrunzi; (despre natură sau locuri din natură) a se acoperi cu verdeață. ♦ Fig. (Despre oameni) A deveni foarte palid de frică, de furie sau de mânie. – În + verde.

înverzi [At: BARAC, ap. GCR II, 173/40/ Pzi: ~zesc / E: în- + verde] 1 vt A colora în verde. 2-3 vt (A păta sau) a murdări cu verde. 4-5 vir (A deveni sau) a se face verde. 6 viu (D. arbori) A înfrunzi. 7 viu (D. natură) A se acoperi cu verdeață. 8 vr (Fig; d. oameni) A deveni foarte palid de frică, de furie sau mânie. 9 vt (Îe) A i se ~ cuiva ochii A simți o durere intensă. 10 vt (Îae) A-i fi foarte dor de cineva.

ÎNVERZÍ, înverzesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre arbori) A înfrunzi; (despre natură sau locuri din natură) a se acoperi cu verdeață, cu frunze și iarbă; (rar, despre frunze, muguri) a deveni verde. Mugurul liliacului se despică și-nverzește. ODOBESCU, S. III 77. Lunca rîde și-nverzește. ALECSANDRI, P. I 235. ◊ Refl. Foile galbene ale aleelor de arbori și ale straturilor se-nverziră ca smarandul. EMINESCU, N. 28. ◊ Tranz. Munții vechi întinerea Și cu mușchi s-acoperea Și copacii-și înverzea. ALECSANDRI, P. I 94. Hei dragoste, dragoste, Tu uști mîndra pajiște; Tu mi-o uști, tu mi-o-nverzești Și iar lumea-nveselești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. 2. Intranz. și refl. Fig. A deveni palid (din cauza mîniei). Începuse să se înverzească de mînie și necaz. DUMITRIU, N. 92. Ghiță își răsfrînse buzele și făcu bot. Înverzi de mînie. SADOVEANU, M. C. 132. 3. Tranz. A păta, a murdări cu verde. Și-a înverzit rochia stînd pe iarbă.

A SE ÎNVERZÍ mă ~ésc intranz. A căpăta culoare verde; a deveni verde. /în + verde

A ÎNVERZÍ ~ésc 1. intranz. 1) A SE ÎNVERZI. 2) (despre plante și locuri cu vegetație) A se acoperi cu verdeață. 3) (despre apă și unele alimente) A începe a se strica, căpătând o culoare verde. 2. tranz. A face să se înverzească. /în + verde

înverzí v. a se face verde, a se îmbrăca în verde, a crește iarba. [Lat. VIRIDESCERE].

înverzésc v. intr. (d. verde, ca lat. vĭridéscere, d. viridis, verde; it. inverdire, fr. verdir; sp. pg. enverdecer). Devin verde: pădurea a’nverzit, haĭna a înverzit de vechime. V. tr. Fac verde: văpseaŭa asta înverzește pelea. V. refl. Devin verde: apa s’a înverzit, el s’a înverzit de cĭudă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înverzíre s. f., g.-d. art. înverzírii

înverzíre s. f., g.-d. art. înverzírii

înverzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înverzésc, imperf. 3 sg. înverzeá; conj. prez. 3 înverzeáscă

înverzí vb., ind. prez. 3 sg. înverzéște, 3 pl. înverzésc, imperf. 3 sg. înverzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înverzeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVERZÍRE s. înfrunzire. (~ copacilor.)

ÎNVERZIRE s. înfrunzire. (~ copacilor.)

ÎNVERZÍ vb. a înfrunzi. (Copacii au ~.)

ÎNVERZI vb. a înfrunzi. (Copacii au ~.)

Intrare: înverzire
înverzire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înverzire
  • ‑nverzire
  • înverzirea
  • ‑nverzirea
plural
  • înverziri
  • ‑nverziri
  • înverzirile
  • ‑nverzirile
genitiv-dativ singular
  • înverziri
  • ‑nverziri
  • înverzirii
  • ‑nverzirii
plural
  • înverziri
  • ‑nverziri
  • înverzirilor
  • ‑nverzirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înverzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înverzi
  • ‑nverzi
  • înverzire
  • ‑nverzire
  • înverzit
  • ‑nverzit
  • înverzitu‑
  • ‑nverzitu‑
  • înverzind
  • ‑nverzind
  • înverzindu‑
  • ‑nverzindu‑
singular plural
  • înverzește
  • ‑nverzește
  • înverziți
  • ‑nverziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înverzesc
  • ‑nverzesc
(să)
  • înverzesc
  • ‑nverzesc
  • înverzeam
  • ‑nverzeam
  • înverzii
  • ‑nverzii
  • înverzisem
  • ‑nverzisem
a II-a (tu)
  • înverzești
  • ‑nverzești
(să)
  • înverzești
  • ‑nverzești
  • înverzeai
  • ‑nverzeai
  • înverziși
  • ‑nverziși
  • înverziseși
  • ‑nverziseși
a III-a (el, ea)
  • înverzește
  • ‑nverzește
(să)
  • înverzească
  • ‑nverzească
  • înverzea
  • ‑nverzea
  • înverzi
  • ‑nverzi
  • înverzise
  • ‑nverzise
plural I (noi)
  • înverzim
  • ‑nverzim
(să)
  • înverzim
  • ‑nverzim
  • înverzeam
  • ‑nverzeam
  • înverzirăm
  • ‑nverzirăm
  • înverziserăm
  • ‑nverziserăm
  • înverzisem
  • ‑nverzisem
a II-a (voi)
  • înverziți
  • ‑nverziți
(să)
  • înverziți
  • ‑nverziți
  • înverzeați
  • ‑nverzeați
  • înverzirăți
  • ‑nverzirăți
  • înverziserăți
  • ‑nverziserăți
  • înverziseți
  • ‑nverziseți
a III-a (ei, ele)
  • înverzesc
  • ‑nverzesc
(să)
  • înverzească
  • ‑nverzească
  • înverzeau
  • ‑nverzeau
  • înverzi
  • ‑nverzi
  • înverziseră
  • ‑nverziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înverzire

  • 1. Faptul de a (se) înverzi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfrunzire

etimologie:

  • vezi înverzi
    surse: DEX '09 DEX '98

înverzi înverzire înverzit

  • 1. tranzitiv A colora în verde; a păta, a murdări cu verde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Și-a înverzit rochia stând pe iarbă.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A deveni, a se face verde.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. intranzitiv unipersonal Despre arbori:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfrunzi attach_file un exemplu
      exemple
      • tranzitiv Munții vechi întinerea Și cu mușchi s-acoperea Și copacii-și înverzea. ALECSANDRI, P. I 94.
        surse: DLRLC
    • 2.2. intranzitiv unipersonal (Despre natură sau locuri din natură) A se acoperi cu verdeață.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Lunca rîde și-nverzește. ALECSANDRI, P. I 235.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Foile galbene ale aleelor de arbori și ale straturilor se-nverziră ca smarandul. EMINESCU, N. 28.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Hei dragoste, dragoste, Tu uști mîndra pajiște; Tu mi-o uști, tu mi-o-nverzești Și iar lumea-nveselești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15.
        surse: DLRLC
    • 2.3. intranzitiv unipersonal rar (Despre frunze, muguri) A deveni verde.
      exemple
      • Mugurul liliacului se despică și-nverzește. ODOBESCU, S. III 77.
    • 2.4. figurat (Despre oameni) A deveni foarte palid de frică, de furie sau de mânie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Începuse să se înverzească de mînie și necaz. DUMITRIU, N. 92.
        surse: DLRLC
      • Ghiță își răsfrînse buzele și făcu bot. Înverzi de mînie. SADOVEANU, M. C. 132.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + verde
    surse: DEX '09 DEX '98