opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

ÎNVECINAT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva; vecin. – V. învecina.

ÎNVECINAT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva; vecin. – V. învecina.

învecinat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 201 / V: (înv) ~nit / Pl: ~ați, ~e / E: învecina] 1 Care este vecin cu cineva sau cu ceva. 2 Care este alături de cineva sau ceva. 3 Care are un hotar comun cu cineva.

ÎNVECINAT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează, care se află în vecinătate, în apropiere; vecin. Romînii treptat ajunseră sub Ștefan-Marele și Mihai Viteazul a fi respectați de învecinatele popoare. NEGRUZZI, S. I 201.

învecinat a. vecin, din apropiere.

ÎNVECINA, învecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin.

ÎNVECINA, învecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin.

învecina vrr [At: DOSOFTEI, V. S. 66/2 / V: (înv; cscj) ~ni / Pzi: ~nez / E: în- + vecin] 1 (Udp „cu”) A fi vecin cu cineva sau cu ceva. 2 A fi alături de ceva sau de cineva. 3 A avea hotar comun.

învecini v vz învecina

învecinit, ~ă a vz învecinat

ÎNVECINA, învecinez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A fi vecin cu cineva sau cu ceva, a sta alături, a avea un hotar comun; a locui în vecinătate, în apropiere. Republica Populară Romînă se învecinează la miazăzi cu Republica Populară Bulgaria.

A SE ÎNVECINA mă ~ez intranz. 1) A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a avea hotar comun; a se mărgini. 2) A deveni vecin; a se face megieș. /în + vecin

A ÎNVECINA ~ez tranz. rar A face să se învecineze. /în + vecin

învecinà v. a fi vecin, a locui în vecinătate.

învecinéz v. tr. (d. vecin). Fac vecin. V. refl. Mă fac vecin. Îs vecin: noĭ ne învecinăm cu voĭ, via noastră se învecinează cu a voastră.

Ortografice DOOM

învecinat adj. m., pl. învecinați; f. sg. învecinată, pl. învecinate

învecina (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă învecinez, 3 se învecinează; conj. prez. 1 sg. să mă învecinez, 3 să se învecineze; imper. 2 sg. afirm. învecinează-te; ger. învecinându-mă

!învecina (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se învecinează

învecina vb., ind. prez. 1 sg. învecinez, 3 sg. și pl. învecinează

Sinonime

ÎNVECINAT adj. 1. alăturat, vecin, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaș. (Locuri ~.) 2. limitrof, mărginaș, vecin, (reg.) megieș, mejdaș, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.)

ÎNVECINAT adj. 1. alăturat, vecin, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaș. (Locuri ~.) 2. limitrof, mărginaș, vecin, (reg.) megieș, mejdas, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.)

ÎNVECINA vb. a se mărgini, (înv. și reg.) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși, (înv.) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri. (Se ~ la sud cu...)

ÎNVECINA vb. a se mărgini, (înv. și reg.) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși, (înv.) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri. (Se ~ la sud cu...)

Intrare: învecinat
învecinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învecinat
  • ‑nvecinat
  • învecinatul
  • învecinatu‑
  • ‑nvecinatul
  • ‑nvecinatu‑
  • învecinată
  • ‑nvecinată
  • învecinata
  • ‑nvecinata
plural
  • învecinați
  • ‑nvecinați
  • învecinații
  • ‑nvecinații
  • învecinate
  • ‑nvecinate
  • învecinatele
  • ‑nvecinatele
genitiv-dativ singular
  • învecinat
  • ‑nvecinat
  • învecinatului
  • ‑nvecinatului
  • învecinate
  • ‑nvecinate
  • învecinatei
  • ‑nvecinatei
plural
  • învecinați
  • ‑nvecinați
  • învecinaților
  • ‑nvecinaților
  • învecinate
  • ‑nvecinate
  • învecinatelor
  • ‑nvecinatelor
vocativ singular — —
plural — —
învecinit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: învecina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învecina
  • ‑nvecina
  • învecinare
  • ‑nvecinare
  • învecinat
  • ‑nvecinat
  • învecinatu‑
  • ‑nvecinatu‑
  • învecinând
  • ‑nvecinând
  • învecinându‑
  • ‑nvecinându‑
 singular plural
  • învecinează
  • ‑nvecinează
  • învecinați
  • ‑nvecinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învecinez
  • ‑nvecinez
 (să)
  • învecinez
  • ‑nvecinez
  • învecinam
  • ‑nvecinam
  • învecinai
  • ‑nvecinai
  • învecinasem
  • ‑nvecinasem
a II-a (tu)
  • învecinezi
  • ‑nvecinezi
 (să)
  • învecinezi
  • ‑nvecinezi
  • învecinai
  • ‑nvecinai
  • învecinași
  • ‑nvecinași
  • învecinaseși
  • ‑nvecinaseși
a III-a (el, ea)
  • învecinează
  • ‑nvecinează
 (să)
  • învecineze
  • ‑nvecineze
  • învecina
  • ‑nvecina
  • învecină
  • ‑nvecină
  • învecinase
  • ‑nvecinase
plural I (noi)
  • învecinăm
  • ‑nvecinăm
 (să)
  • învecinăm
  • ‑nvecinăm
  • învecinam
  • ‑nvecinam
  • învecinarăm
  • ‑nvecinarăm
  • învecinaserăm
  • ‑nvecinaserăm
  • învecinasem
  • ‑nvecinasem
a II-a (voi)
  • învecinați
  • ‑nvecinați
 (să)
  • învecinați
  • ‑nvecinați
  • învecinați
  • ‑nvecinați
  • învecinarăți
  • ‑nvecinarăți
  • învecinaserăți
  • ‑nvecinaserăți
  • învecinaseți
  • ‑nvecinaseți
a III-a (ei, ele)
  • învecinează
  • ‑nvecinează
 (să)
  • învecineze
  • ‑nvecineze
  • învecinau
  • ‑nvecinau
  • învecinară
  • ‑nvecinară
  • învecinaseră
  • ‑nvecinaseră
învecini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învecinat, învecinatăadjectiv

  • 1. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vecin
    • format_quote Romînii treptat ajunseră sub Ștefan-Marele și Mihai Viteazul a fi respectați de învecinatele popoare. NEGRUZZI, S. I 201. DLRLC
etimologie:
  • vezi învecina DEX '09 DEX '98

învecina, învecinezverb

  • 1. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mărgini
    • format_quote Republica Populară Română se învecinează la miazăzi cu Republica Populară Bulgaria. DLRLC
  • 2. A deveni vecin; a se face megieș. NODEX
etimologie:
  • În + vecin DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „învecinat” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3