8 definiții pentru învățătorime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂȚĂTORÍME s. f. Totalitatea învățătorilor; mulțime de învățători. – Învățător + suf. -ime.

ÎNVĂȚĂTORÍME s. f. Totalitatea învățătorilor; mulțime de învățători. – Învățător + suf. -ime.

învățătorime sf [At: DEX / Pl: -mi / E: învățător + -ime] 1 Totalitate a învățătorilor (4). 2 Mulțime de învățători (4).

ÎNVĂȚĂTORÍME s. f. Totalitatea învățătorilor. Învățătorimea, legată de popor și devotată poporului, trebuie să lupte pe întregul front, pe frontul ridicării nivelului, învățămîntului, al creșterii de cadre noi pentru industrie, agricultură, comerț, cooperație, pentru diferitele sectoare ale vieții culturale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. Învățătorimea de la sate are de jucat un rol de seamă în munca de întărire a alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 108.

ÎNVĂȚĂTORÍME f. (colectiv de la învățător) 1) Totalitate a învățătorilor (dintr-o țară sau dintr-o localitate); corpul învățătoresc. 2) Mulțime de învățători. /învățător + suf.~ime


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învățătoríme s. f., g.-d. art. învățătorímii

învățătoríme s. f., g.-d. art. învățătorímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂȚĂTORÍME s. (pop. și fam.) dăscălime. (Întreaga ~.)

ÎNVĂȚĂTORIME s. (pop. și fam.) dăscălime. (Întreaga ~.)

Intrare: învățătorime
învățătorime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învățătorime
  • ‑nvățătorime
  • învățătorimea
  • ‑nvățătorimea
plural
  • învățătorimi
  • ‑nvățătorimi
  • învățătorimile
  • ‑nvățătorimile
genitiv-dativ singular
  • învățătorimi
  • ‑nvățătorimi
  • învățătorimii
  • ‑nvățătorimii
plural
  • învățătorimi
  • ‑nvățătorimi
  • învățătorimilor
  • ‑nvățătorimilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învățătorime

  • 1. Totalitatea învățătorilor; mulțime de învățători.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dăscălime 2 exemple
    exemple
    • Învățătorimea, legată de popor și devotată poporului, trebuie să lupte pe întregul front, pe frontul ridicării nivelului, învățămîntului, al creșterii de cadre noi pentru industrie, agricultură, comerț, cooperație, pentru diferitele sectoare ale vieții culturale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464.
      surse: DLRLC
    • Învățătorimea de la sate are de jucat un rol de seamă în munca de întărire a alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Învățător + sufix -ime.
    surse: DEX '09 DEX '98