2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, s. f. 1. Orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în condiții de concurență. 2. Acțiune pornită din inițiativă personală. – V. întreprinde.

întreprindere sf [At: MUMULEANU, P. ap. GCR II, 216/12 / Pl: ~ri / E: întreprinde] 1 Începere a unei activități. 2 Angajare a cuiva la ceva. 3 Începere a unei afaceri. 4 Acțiune pornită din inițiativă personală. 5 (Pex) Încercare. 6 (Ccr) Unitate economică de producție, de prestări de servicii sau de comerț. 7 (Cmr; înv) Antrepriză. modificată

ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, s. f. 1. Unitate economică de producție, de prestații de servicii sau de comerț. 2. Acțiune pornită din inițiativă personală. – V. întreprinde.

ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, s. f. 1. Unitate economică de producție sau de comerț supusă unei conduceri unice. Sfaturile populare vor înființa întreprinderi zootehnice și, acolo unde au terenuri, clădiri, baze furajere etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. Pe clădirea construcțiilor mecanice, pe o jumătate de perete, scrie: Ordine și disciplină în întreprindere, colaborare între muncitori și tehnicieni. CĂLUGĂRU, O. P. 371. 2. Acțiune, lucru, treabă pornită din inițiativă personală. Plecă, după ce puse la cale tot ce găsi că e bine să facă, ca să scape cu față curată din această întreprindere. ISPIRESCU, L. 220. Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare. ALEXANDRESCU, P. 134.

ÎNTREPRÍNDERE s.f. 1. Acțiune pornită din inițiativă personală. 2. Unitate economică de producție, de prestare de servicii sau de comerț. [< întreprinde].

ÎNTREPRÍNDERE s. f. 1. acțiune pornită din inițiativă personală; rezultat al unei activități. 2. unitate economică de producție, de construcții, prestări de servicii sau de comerț. (< întreprinde)

ÎNTREPRÍNDERE ~i f. 1) Unitate economică (de producție, de comerț sau de servicii sociale) care are o conducere unică. ~ de stat. 2) Acțiune începută din inițiativă proprie. [G.-D. întreprinderii] /v. a întreprinde

întreprindere f. 1. plan format ce se pune în execuțiune; 2. facerea unei lucrări, furnisare în anumite condițiuni: întreprinderea unei clădiri.

*întrepríndere f. Executarea unuĭ proĭect: întreprinderea canaluluĭ Suezuluĭ fu o operă colosală. Facerea saŭ furnisarea unuĭ lucru în anumite condițiunĭ, antrepriză: întreprinderea uneĭ șosele.

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre).

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre).

întreprinde vt [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / Pzi: întreprind / E: între + prinde, cf fr entreprendre] 1 A se apuca de ceva. 2 A se angaja la un lucru. 3 A începe o afacere. 4 (Pex) A încerca.

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de ceva, a se angaja la ceva, a începe executarea unui lucru; a începe realizarea unui plan. Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridicarea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21. Tu întreprinzi o călătorie? EMINESCU, N. 61. Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466. ◊ (Rar, urmat de un verb la infinitiv) Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60. – Forme gramaticale: perf. s. întreprinsei, part. întreprins.Prez. ind. și: întreprínz (BĂLCESCU, O. II 104).

ÎNTREPRÍNDE vb. III. tr. A lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. [P.i. întreprínd și întreprínz, perf. s. -prinsei, part. -prins. / cf. fr. entreprendre].

ÎNTREPRÍNDE vb. tr. a lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. (după fr. entreprendre)

A ÎNTREPRÍNDE întreprínd tranz. (acțiuni) A începe, a efectua. [Sil. în-tre-prin-] /între- + a prinde

întreprinde v. 1. a lua hotărîrea de a face un lucru și a începe să’l puie în lucrare: a întreprinde o mare călătorie; 2. a se însărcina de a face ceva cu anumite condițiuni: a întreprins furnitura proviziunilor.

*întreprínd, -príns, a -prínde v. tr. (fr. entreprendre, it. intrapréndere, pg. interprender și emprehender, sp. emprender. V. prind). Ĭaŭ rezoluțiunea de a face și de a începe un lucru: Columb întreprinse descoperirea Americiĭ. Mă angajez să fac orĭ să furnisez, ĭaŭ în antrepriză: a întreprinde lucrarea unuĭ pod, furnitura fînuluĭ armateĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întreprindere (-tre-prin-) s. f., g.-d. art. întreprinderii; pl. întreprinderi

întrepríndere s. f. (sil. -prin-) prindere

întreprinde (a ~) (-tre-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întreprind, 1 pl. întreprindem, 2 pl. întreprindeți, imperf. 3 sg. întreprindea, perf. s. 3 sg. întreprinse, 1 pl. întreprinserăm; conj. prez. 3 întreprindă; ger. întreprinzând; part. întreprins

întreprínde vb. (sil. -prin-) prinde

întreprind, -ndă 3 conj., -nsei 1 aor., -nzător adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTREPRÍNDERE s. firmă, obiectiv, unitate, (ieșit din uz) stabiliment. (~ economică.)

ÎNTREPRINDERE s. unitate, (ieșit din uz) stabiliment. (O ~ tipografică.)

ÎNTREPRÍNDE vb. 1. v. desfășura. 2. a efectua, a face. (A ~ studii ample asupra...)

ÎNTREPRINDE vb. 1. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 2. a efectua, a face. (A ~ studii ample asupra...)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNTREPRINDÉRE (< întreprinde) s. f. 1. Orice afacere care comportă un risc. 2. Unitate economică care își asumă responsabilitatea combinării tehnico-economice optime a factorilor de producție în care lucrătorii au, de regulă, calitatea de salariați și a cărei funcție economică principală este producerea bunurilor materiale și serviciilor destinate vânzării. În funcție de numărul de salariați, de cifra de afaceri anuală și de alte criterii, î. sunt grupate în: mici, mijlocii și mari. După statutul lor juridic, prin care se definesc responsabilitățile și drepturile proprietarilor, se disting: î. individuale, care aparțin unei singure persoane fizice și î. organizate sub formă de societăți comerciale, care au personalitate juridică și reunesc mai multe persoane care își aduc contribuția la capitalul î. (cele mai numeroase sunt societățile cu răspundere limitată și societățile pe acțiuni). ◊ Î. publică = î. aflată în proprietatea integrală a statului sau controlată de stat și care furnizează bunuri și servicii destinate publicului.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

întreprindere, întreprinderi s. f. (intl., glum.) închisoare, penitenciar.

Intrare: întreprindere
întreprindere substantiv feminin
  • silabație: în-tre-prin- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreprindere
  • ‑ntreprindere
  • întreprinderea
  • ‑ntreprinderea
plural
  • întreprinderi
  • ‑ntreprinderi
  • întreprinderile
  • ‑ntreprinderile
genitiv-dativ singular
  • întreprinderi
  • ‑ntreprinderi
  • întreprinderii
  • ‑ntreprinderii
plural
  • întreprinderi
  • ‑ntreprinderi
  • întreprinderilor
  • ‑ntreprinderilor
vocativ singular
plural
Intrare: întreprinde
  • silabație: în-tre-prin-de info
verb (VT627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întreprinde
  • ‑ntreprinde
  • întreprindere
  • ‑ntreprindere
  • întreprins
  • ‑ntreprins
  • întreprinsu‑
  • ‑ntreprinsu‑
  • întreprinzând
  • ‑ntreprinzând
  • întreprinzându‑
  • ‑ntreprinzându‑
singular plural
  • întreprinde
  • ‑ntreprinde
  • întreprindeți
  • ‑ntreprindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întreprind
  • ‑ntreprind
  • întreprinz
  • ‑ntreprinz
(să)
  • întreprind
  • ‑ntreprind
  • întreprinz
  • ‑ntreprinz
  • întreprindeam
  • ‑ntreprindeam
  • întreprinsei
  • ‑ntreprinsei
  • întreprinsesem
  • ‑ntreprinsesem
a II-a (tu)
  • întreprinzi
  • ‑ntreprinzi
(să)
  • întreprinzi
  • ‑ntreprinzi
  • întreprindeai
  • ‑ntreprindeai
  • întreprinseși
  • ‑ntreprinseși
  • întreprinseseși
  • ‑ntreprinseseși
a III-a (el, ea)
  • întreprinde
  • ‑ntreprinde
(să)
  • întreprindă
  • ‑ntreprindă
  • întreprinză
  • ‑ntreprinză
  • întreprindea
  • ‑ntreprindea
  • întreprinse
  • ‑ntreprinse
  • întreprinsese
  • ‑ntreprinsese
plural I (noi)
  • întreprindem
  • ‑ntreprindem
(să)
  • întreprindem
  • ‑ntreprindem
  • întreprindeam
  • ‑ntreprindeam
  • întreprinserăm
  • ‑ntreprinserăm
  • întreprinseserăm
  • ‑ntreprinseserăm
  • întreprinsesem
  • ‑ntreprinsesem
a II-a (voi)
  • întreprindeți
  • ‑ntreprindeți
(să)
  • întreprindeți
  • ‑ntreprindeți
  • întreprindeați
  • ‑ntreprindeați
  • întreprinserăți
  • ‑ntreprinserăți
  • întreprinseserăți
  • ‑ntreprinseserăți
  • întreprinseseți
  • ‑ntreprinseseți
a III-a (ei, ele)
  • întreprind
  • ‑ntreprind
(să)
  • întreprindă
  • ‑ntreprindă
  • întreprinză
  • ‑ntreprinză
  • întreprindeau
  • ‑ntreprindeau
  • întreprinseră
  • ‑ntreprinseră
  • întreprinseseră
  • ‑ntreprinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întreprindere, întreprinderisubstantiv feminin

  • 1. Orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în condiții de concurență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sfaturile populare vor înființa întreprinderi zootehnice și, acolo unde au terenuri, clădiri, baze furajere etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. DLRLC
    • format_quote Pe clădirea construcțiilor mecanice, pe o jumătate de perete, scrie: Ordine și disciplină în întreprindere, colaborare între muncitori și tehnicieni. CĂLUGĂRU, O. P. 371. DLRLC
  • 2. Acțiune pornită din inițiativă personală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Plecă, după ce puse la cale tot ce găsi că e bine să facă, ca să scape cu față curată din această întreprindere. ISPIRESCU, L. 220. DLRLC
    • format_quote Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare. ALEXANDRESCU, P. 134. DLRLC
etimologie:
  • vezi întreprinde DEX '09 DEX '98 DN

întreprinde, întreprindverb

  • 1. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridicarea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21. DLRLC
    • format_quote Tu întreprinzi o călătorie? EMINESCU, N. 61. DLRLC
    • format_quote Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466. DLRLC
    • format_quote rar Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic