2 intrări

Articole pe această temă:

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, s. f. 1. Orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în condiții de concurență. 2. Acțiune pornită din inițiativă personală. – V. întreprinde.

întreprindere sf [At: MUMULEANU, P. ap. GCR II, 216/12 / Pl: ~ri / E: întreprinde] 1 Începere a unei activități. 2 Angajare a cuiva la ceva. 3 Începere a unei afaceri. 4 Acțiune pornită din inițiativă personală. 5 (Pex) Încercare. 6 (Ccr) Unitate economică de producție, de prestări de servicii sau de comerț. 7 (Cmr; înv) Antrepriză. modificată

ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, s. f. 1. Unitate economică de producție, de prestații de servicii sau de comerț. 2. Acțiune pornită din inițiativă personală. – V. întreprinde.

ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, s. f. 1. Unitate economică de producție sau de comerț supusă unei conduceri unice. Sfaturile populare vor înființa întreprinderi zootehnice și, acolo unde au terenuri, clădiri, baze furajere etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. Pe clădirea construcțiilor mecanice, pe o jumătate de perete, scrie: Ordine și disciplină în întreprindere, colaborare între muncitori și tehnicieni. CĂLUGĂRU, O. P. 371. 2. Acțiune, lucru, treabă pornită din inițiativă personală. Plecă, după ce puse la cale tot ce găsi că e bine să facă, ca să scape cu față curată din această întreprindere. ISPIRESCU, L. 220. Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare. ALEXANDRESCU, P. 134.

ÎNTREPRÍNDERE s.f. 1. Acțiune pornită din inițiativă personală. 2. Unitate economică de producție, de prestare de servicii sau de comerț. [< întreprinde].

ÎNTREPRÍNDERE s. f. 1. acțiune pornită din inițiativă personală; rezultat al unei activități. 2. unitate economică de producție, de construcții, prestări de servicii sau de comerț. (< întreprinde)

ÎNTREPRÍNDERE ~i f. 1) Unitate economică (de producție, de comerț sau de servicii sociale) care are o conducere unică. ~ de stat. 2) Acțiune începută din inițiativă proprie. [G.-D. întreprinderii] /v. a întreprinde

întreprindere f. 1. plan format ce se pune în execuțiune; 2. facerea unei lucrări, furnisare în anumite condițiuni: întreprinderea unei clădiri.

*întrepríndere f. Executarea unuĭ proĭect: întreprinderea canaluluĭ Suezuluĭ fu o operă colosală. Facerea saŭ furnisarea unuĭ lucru în anumite condițiunĭ, antrepriză: întreprinderea uneĭ șosele.

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre).

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre).

întreprinde vt [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / Pzi: întreprind / E: între + prinde, cf fr entreprendre] 1 A se apuca de ceva. 2 A se angaja la un lucru. 3 A începe o afacere. 4 (Pex) A încerca.

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de ceva, a se angaja la ceva, a începe executarea unui lucru; a începe realizarea unui plan. Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridicarea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21. Tu întreprinzi o călătorie? EMINESCU, N. 61. Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466. ◊ (Rar, urmat de un verb la infinitiv) Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60. – Forme gramaticale: perf. s. întreprinsei, part. întreprins.Prez. ind. și: întreprínz (BĂLCESCU, O. II 104).

ÎNTREPRÍNDE vb. III. tr. A lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. [P.i. întreprínd și întreprínz, perf. s. -prinsei, part. -prins. / cf. fr. entreprendre].

ÎNTREPRÍNDE vb. tr. a lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. (după fr. entreprendre)

A ÎNTREPRÍNDE întreprínd tranz. (acțiuni) A începe, a efectua. [Sil. în-tre-prin-] /între- + a prinde

întreprinde v. 1. a lua hotărîrea de a face un lucru și a începe să’l puie în lucrare: a întreprinde o mare călătorie; 2. a se însărcina de a face ceva cu anumite condițiuni: a întreprins furnitura proviziunilor.

*întreprínd, -príns, a -prínde v. tr. (fr. entreprendre, it. intrapréndere, pg. interprender și emprehender, sp. emprender. V. prind). Ĭaŭ rezoluțiunea de a face și de a începe un lucru: Columb întreprinse descoperirea Americiĭ. Mă angajez să fac orĭ să furnisez, ĭaŭ în antrepriză: a întreprinde lucrarea unuĭ pod, furnitura fînuluĭ armateĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întrepríndere (-tre-prin-) s. f., g.-d. art. întreprínderii; pl. întreprínderi

întrepríndere s. f. (sil. -prin-) prindere

arată toate definițiile

Intrare: întreprindere
întreprindere substantiv feminin
  • silabație: în-tre-prin-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreprindere
  • ‑ntreprindere
  • întreprinderea
  • ‑ntreprinderea
plural
  • întreprinderi
  • ‑ntreprinderi
  • întreprinderile
  • ‑ntreprinderile
genitiv-dativ singular
  • întreprinderi
  • ‑ntreprinderi
  • întreprinderii
  • ‑ntreprinderii
plural
  • întreprinderi
  • ‑ntreprinderi
  • întreprinderilor
  • ‑ntreprinderilor
vocativ singular
plural
Intrare: întreprinde
  • silabație: în-tre-prin-de
verb (VT627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întreprinde
  • ‑ntreprinde
  • întreprindere
  • ‑ntreprindere
  • întreprins
  • ‑ntreprins
  • întreprinsu‑
  • ‑ntreprinsu‑
  • întreprinzând
  • ‑ntreprinzând
  • întreprinzându‑
  • ‑ntreprinzându‑
singular plural
  • întreprinde
  • ‑ntreprinde
  • întreprindeți
  • ‑ntreprindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întreprind
  • ‑ntreprind
  • întreprinz
  • ‑ntreprinz
(să)
  • întreprind
  • ‑ntreprind
  • întreprinz
  • ‑ntreprinz
  • întreprindeam
  • ‑ntreprindeam
  • întreprinsei
  • ‑ntreprinsei
  • întreprinsesem
  • ‑ntreprinsesem
a II-a (tu)
  • întreprinzi
  • ‑ntreprinzi
(să)
  • întreprinzi
  • ‑ntreprinzi
  • întreprindeai
  • ‑ntreprindeai
  • întreprinseși
  • ‑ntreprinseși
  • întreprinseseși
  • ‑ntreprinseseși
a III-a (el, ea)
  • întreprinde
  • ‑ntreprinde
(să)
  • întreprindă
  • ‑ntreprindă
  • întreprinză
  • ‑ntreprinză
  • întreprindea
  • ‑ntreprindea
  • întreprinse
  • ‑ntreprinse
  • întreprinsese
  • ‑ntreprinsese
plural I (noi)
  • întreprindem
  • ‑ntreprindem
(să)
  • întreprindem
  • ‑ntreprindem
  • întreprindeam
  • ‑ntreprindeam
  • întreprinserăm
  • ‑ntreprinserăm
  • întreprinseserăm
  • ‑ntreprinseserăm
  • întreprinsesem
  • ‑ntreprinsesem
a II-a (voi)
  • întreprindeți
  • ‑ntreprindeți
(să)
  • întreprindeți
  • ‑ntreprindeți
  • întreprindeați
  • ‑ntreprindeați
  • întreprinserăți
  • ‑ntreprinserăți
  • întreprinseserăți
  • ‑ntreprinseserăți
  • întreprinseseți
  • ‑ntreprinseseți
a III-a (ei, ele)
  • întreprind
  • ‑ntreprind
(să)
  • întreprindă
  • ‑ntreprindă
  • întreprinză
  • ‑ntreprinză
  • întreprindeau
  • ‑ntreprindeau
  • întreprinseră
  • ‑ntreprinseră
  • întreprinseseră
  • ‑ntreprinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întreprindere

  • 1. Orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în condiții de concurență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Sfaturile populare vor înființa întreprinderi zootehnice și, acolo unde au terenuri, clădiri, baze furajere etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859.
      surse: DLRLC
    • Pe clădirea construcțiilor mecanice, pe o jumătate de perete, scrie: Ordine și disciplină în întreprindere, colaborare între muncitori și tehnicieni. CĂLUGĂRU, O. P. 371.
      surse: DLRLC
  • 2. Acțiune pornită din inițiativă personală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Plecă, după ce puse la cale tot ce găsi că e bine să facă, ca să scape cu față curată din această întreprindere. ISPIRESCU, L. 220.
      surse: DLRLC
    • Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare. ALEXANDRESCU, P. 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întreprinde
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

întreprinde întreprindere

  • 1. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: efectua începe 4 exemple
    exemple
    • Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridicarea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21.
      surse: DLRLC
    • Tu întreprinzi o călătorie? EMINESCU, N. 61.
      surse: DLRLC
    • Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466.
      surse: DLRLC
    • rar Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60.
      surse: DLRLC

etimologie: