opțiuni
  • info

10 definiții pentru întremător

Explicative DEX

ÎNTREMĂTOR, -OARE, întremători, -oare, adj. Care întremează, care înzdrăvenește. – Întrema + suf. -ător.

ÎNTREMĂTOR, -OARE, întremători, -oare, adj. Care întremează, care înzdrăvenește. – Întrema + suf. -ător.

întremător, ~oare sn, a [At: GCR I, 33/20 / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~i, ~oare / E: întrema + -(ă)tor] (Înv) 1-4 (Medicament) care întremează (5-6).

ÎNTREMĂTOR, -OARE, întremători, -oare, adj. Care întremează, care dă puteri, care înzdrăvenește. După acest puțin întremător popas, Joseph închidea iarăși valizele. C. PETRESCU, R. DR. 101. ◊ Fig. Privighetoarea-nvietoare A-ntremătorilor fiori Deșteaptă prin caișii-n floare Ale zefirilor viori. MACEDONSKI, O. I 186.

ÎNTREMĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care întremează; cu proprietatea de a întrema. /a (se) întrema + suf. ~ător

întrămător, ~oare a vz întremător

Ortografice DOOM

întremător adj. m., pl. întremători; f. sg. și pl. întremătoare

întremător adj. m., pl. întremători; f. sg. și pl. întremătoare

întremător adj. m., pl. întremători; f. sg. și pl. întremătoare

Sinonime

ÎNTREMĂTOR adj. întăritor, lecuitor, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~oare.)

ÎNTREMĂTOR adj. lecuitor, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~.)

Intrare: întremător
întremător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întremător
  • ‑ntremător
  • întremătorul
  • întremătoru‑
  • ‑ntremătorul
  • ‑ntremătoru‑
  • întremătoare
  • ‑ntremătoare
  • întremătoarea
  • ‑ntremătoarea
plural
  • întremători
  • ‑ntremători
  • întremătorii
  • ‑ntremătorii
  • întremătoare
  • ‑ntremătoare
  • întremătoarele
  • ‑ntremătoarele
genitiv-dativ singular
  • întremător
  • ‑ntremător
  • întremătorului
  • ‑ntremătorului
  • întremătoare
  • ‑ntremătoare
  • întremătoarei
  • ‑ntremătoarei
plural
  • întremători
  • ‑ntremători
  • întremătorilor
  • ‑ntremătorilor
  • întremătoare
  • ‑ntremătoare
  • întremătoarelor
  • ‑ntremătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
întrămător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întremător, întremătoareadjectiv

  • 1. Care întremează, care înzdrăvenește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După acest puțin întremător popas, Joseph închidea iarăși valizele. C. PETRESCU, R. DR. 101. DLRLC
    • format_quote figurat Privighetoarea-nvietoare A-ntremătorilor fiori Deșteaptă prin caișii-n floare Ale zefirilor viori. MACEDONSKI, O. I 186. DLRLC
etimologie:
  • Întrema + -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.