ÎNTREMĂTOR, -OARE, întremători, -oare, adj. Care întremează, care dă puteri, care înzdrăvenește. După acest puțin întremător popas, Joseph închidea iarăși valizele. C. PETRESCU, R. DR. 101. ◊ Fig. Privighetoarea-nvietoare A-ntremătorilor fiori Deșteaptă prin caișii-n floare Ale zefirilor viori. MACEDONSKI, O. I 186.