2 intrări

school Articole pe această temă:

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREGULÍȚĂ, întregulițe, adj. (Pop., întărind pe „întreagă”) Diminutiv al lui întreagă.Întreg + suf. -uliță.

ÎNTREGULÍȚĂ, întregulițe, adj. (Fam., întărind pe „întreagă”) Diminutiv al lui întreagă.Întreg + suf. -uliță.

ÎNTREGULÍȚĂ adj. f. (Familiar, întărind pe «întreagă») Diminutiv al lui întreagă; întreguță. Porunci bucătăresei să nu lepede nimic din ale găinei, nici din măruntaie, ci s-o frigă așa întreagă întreguliță. ISPIRESCU, L. 271.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întregulíță adj. f., pl. întregulíțe

!întrég-întreguléț (pop.) adj. m., pl. întrégi-întreguléți; f. întreágă-întregulíță, pl. întrégi-întregulíțe

Intrare: întreguliță
întreguliță adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreguliță
  • ‑ntreguliță
  • întregulița
  • ‑ntregulița
plural
  • întregulițe
  • ‑ntregulițe
  • întregulițele
  • ‑ntregulițele
genitiv-dativ singular
  • întregulițe
  • ‑ntregulițe
  • întreguliței
  • ‑ntreguliței
plural
  • întregulițe
  • ‑ntregulițe
  • întregulițelor
  • ‑ntregulițelor
vocativ singular
plural
Intrare: întreg-întreguleț
întreagă-întreguliță adjectiv feminin
adjectiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreagă-întreguliță
  • ‑ntreagă-întreguliță
  • întreagă-întregulița
  • ‑ntreagă-întregulița
plural
  • întregi-întregulițe
  • ‑ntregi-întregulițe
  • întregi-întregulițele
  • ‑ntregi-întregulițele
genitiv-dativ singular
  • întregi-întregulițe
  • ‑ntregi-întregulițe
  • întregi-întreguliței
  • ‑ntregi-întreguliței
plural
  • întregi-întregulițe
  • ‑ntregi-întregulițe
  • întregi-întregulițelor
  • ‑ntregi-întregulițelor
vocativ singular
plural
întreg-întreguleț adjectiv masculin
adjectiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreg-întreguleț
  • ‑ntreg-întreguleț
  • întreg-întregulețul
  • ‑ntreg-întregulețul
plural
  • întregi-întreguleți
  • ‑ntregi-întreguleți
  • întregi-întreguleții
  • ‑ntregi-întreguleții
genitiv-dativ singular
  • întreg-întreguleț
  • ‑ntreg-întreguleț
  • întreg-întregulețului
  • ‑ntreg-întregulețului
plural
  • întregi-întreguleți
  • ‑ntregi-întreguleți
  • întregi-întreguleților
  • ‑ntregi-întreguleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întreguleț, întreguliță întreguliță

  • 1. popular (Întărind pe „întreg”, „întreagă”) Diminutiv al lui întreg, întreagă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întreguț, -ă attach_file 3 exemple
    exemple
    • A podidit-o un plîns d-a muiat un ștergar întreg întreguleț. DELAVRANCEA, S. 12.
      surse: DLRLC
    • Un an întreg întreguleț o plînse. ISPIRESCU, L. 306.
      surse: DLRLC
    • Porunci bucătăresei să nu lepede nimic din ale găinei, nici din măruntaie, ci s-o frigă așa întreagă întreguliță. ISPIRESCU, L. 271.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Întreg + sufix -uleț, -uliță.
    surse: DEX '09 DEX '98