2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*întreținútă f., pl. e. Țiitoare.

ÎNTREȚINÚT, -Ă, întreținuți, -te, s. m. și f. Persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență. – V. întreține.

ÎNTREȚINÚT, -Ă, întreținuți, -te, s. m. și f. Persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență. – V. întreține.

întreținut, ~ă [At: FILIMON, C. II, 57 / Pl: ~uți, ~e / E: întreține] 1 a Care este menținut în stare bună. 2 a (D. o instituție) Care este prevăzut cu cele necesare bunei funcționări. 3 a Făcut să dureze. 4 a Care și-a procurat mijloacele necesare existenței. 5-6 smf, a (Persoană) căreia o altă persoană, cu care trăiește în concubinaj, îi asigură mijloacele materiale necesare existenței. 7 a (Fig) Alimentat2. 8 a (D. corespondență, legături de prietenie) Păstrat fără întrerupere. 9 a (Fiz; lpl; îs) Unde ~e Unde ale căror oscilații sunt identice una cu alta.

ÎNTREȚINÚT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care este în întreținerea altei persoane, mai ales de sex opus (cu care trăiește în concubinaj). [< întreține].

ÎNTREȚINÚT, -Ă I. adj. (despre oscilații mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine menținută constantă printr-un aport de energie din exterior. II. adj., s. m. f. (cel) care este în întreținerea altei persoane de sex opus (cu care trăiește în concubinaj). (< întreține)

ÎNTREȚINÚT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj cu alta, care o întreține. /v. a (se) întreține


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întreținútă s. f., g.-d. art. întreținútei; pl. întreținúte corectată

întreținútă s. f., pl. întreținúte

Intrare: întreținută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreținu
  • ‑ntreținu
  • întreținuta
  • ‑ntreținuta
plural
  • întreținute
  • ‑ntreținute
  • întreținutele
  • ‑ntreținutele
genitiv-dativ singular
  • întreținute
  • ‑ntreținute
  • întreținutei
  • ‑ntreținutei
plural
  • întreținute
  • ‑ntreținute
  • întreținutelor
  • ‑ntreținutelor
vocativ singular
  • întreținu
  • ‑ntreținu
  • întreținuto
  • ‑ntreținuto
plural
  • întreținutelor
  • ‑ntreținutelor
Intrare: întreținut (adj.)
întreținut2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreținut
  • ‑ntreținut
  • întreținutul
  • întreținutu‑
  • ‑ntreținutul
  • ‑ntreținutu‑
  • întreținu
  • ‑ntreținu
  • întreținuta
  • ‑ntreținuta
plural
  • întreținuți
  • ‑ntreținuți
  • întreținuții
  • ‑ntreținuții
  • întreținute
  • ‑ntreținute
  • întreținutele
  • ‑ntreținutele
genitiv-dativ singular
  • întreținut
  • ‑ntreținut
  • întreținutului
  • ‑ntreținutului
  • întreținute
  • ‑ntreținute
  • întreținutei
  • ‑ntreținutei
plural
  • întreținuți
  • ‑ntreținuți
  • întreținuților
  • ‑ntreținuților
  • întreținute
  • ‑ntreținute
  • întreținutelor
  • ‑ntreținutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întreținut (adj.)

  • 1. Care este în întreținerea cuiva.
    surse: DN
  • 2. (Despre oscilații mecanice, electromagnetice etc.) Cu amplitudine menținută constantă printr-un aport de energie din exterior.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • întreține
    surse: DN

întreținut, -ă (persoană) întreținută

  • 1. Persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi întreține
    surse: DEX '09 DEX '98 DN