*întreținútă f., pl. e. Țiitoare.

întreținut, ~ă [At: FILIMON, C. II, 57 / Pl: ~uți, ~e / E: întreține] 1 a Care este menținut în stare bună. 2 a (D. o instituție) Care este prevăzut cu cele necesare bunei funcționări. 3 a Făcut să dureze. 4 a Care și-a procurat mijloacele necesare existenței. 5-6 smf, a (Persoană) căreia o altă persoană, cu care trăiește în concubinaj, îi asigură mijloacele materiale necesare existenței. 7 a (Fig) Alimentat². 8 a (D. corespondență, legături de prietenie) Păstrat fără întrerupere. 9 a (Fiz; lpl; îs) Unde ~e Unde ale căror oscilații sunt identice una cu alta.

ÎNTREȚINUT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care este în întreținerea altei persoane, mai ales de sex opus (cu care trăiește în concubinaj). [< întreține].

ÎNTREȚINUT, -Ă I. adj. (despre oscilații mecanice, electromagnetice etc.) cu amplitudine menținută constantă printr-un aport de energie din exterior. II. adj., s. m. f. (cel) care este în întreținerea altei persoane de sex opus (cu care trăiește în concubinaj). (< întreține)

ÎNTREȚINUT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care trăiește în concubinaj cu alta, care o întreține. /v. a (se) întreține

întreținută s. f., g.-d. art. întreținutei; pl. întreținute corectat(ă)

întreținută s. f., pl. întreținute

!întreținut adj. m., s. m., pl. întreținuți; adj. f., s. f. întreținută, pl. întreținute