2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întrețesere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: întrețese] 1 Îmbinare a unei țesături cu fire de altă culoare sau din alt material decât cel de bază Si: întrețesătură (1). 2 (Fig) Introducere a ceva nou într-o vorbire, scriere. 3 Străbatere. 4 (Fig) îmbinare strânsă.

ÎNTREȚÉSE, întrețés, vb. III. Tranz. A îmbina într-o țesătură fire de altă culoare sau din alt material decât țesătura de bază. ♦ Refl. recipr. Fig. A se amesteca, a se îmbina (ca într-o țesătură); a se împleti strâns cu... – Între1- + țese.

întrețese [At: MACEDONSKI, O. I, 27 / Pzi: întrețes / E: între + țese] 1 vt A amesteca o țesătură cu fire de altă culoare sau din alt material decât țesătura de bază. 2 vt (Fig) A introduce ceva nou într-o vorbire, scriere etc. 3 vi A străbate în toate direcțiile. 4 vr (Fig) A se îmbina strâns ca într-o țesătură.

ÎNTREȚÉSE, întrețés, vb. III. Tranz. A îmbina într-o țesătură fire de altă culoare sau din alt material decât țesătura de bază. ♦ Refl. recipr. Fig. A se amesteca, a se îmbina (ca într-o țesătură). – Între1- + țese.

ÎNTREȚÉSE, întrețés, vb. III. Tranz. A amesteca într-o țesătură fire sau modele de altă culoare sau de alt fel. ♦ A străbate în toate direcțiile. Mă aflam... lîngă o desime de pădure cu esențe diverse întrețesute de liane puternice. SADOVEANU, A. L. 198. ♦ Refl. reciproc. A se încrucișa, a se amesteca strîns. Rădăcinile în pături Sub pămînt s-o întrețesut. EMINESCU, L. P. 149. ◊ Fig. Ștreangul, fierul, focul, plumbul se-ntrețes să-l întocmească. MACEDONSKI, O. I 127.

ÎNTREȚÉSE vb. III. tr. A amesteca, a împestrița o țesătură cu fire de altă culoare. ♦ tr. A străbate în toate direcțiile. ♦ refl. A se încrucișa, a se amesteca strâns. [P.i. întrețés, conj. -țeasă. / după fr. entre-tisser].

ÎNTREȚÉSE vb. I. tr. a amesteca o țesătură cu fire de altă culoare. ◊ a străbate în toate direcțiile. II. refl. a se încrucișa, a se împleti strâns. (după fr. /s’/entre-tisser)

A SE ÎNTREȚÉSE pers. 3 se întrețés intranz. 1) A se îmbina ca într-o țesătură. 2) (despre drumuri, linii etc.) A veni din diferite direcții suprapunându-se în mai multe puncte; a se împleti. /între- + a țese

A ÎNTREȚÉSE întrețés tranz. 1) (fire sau modele de țesătură) A introduce în altă țesătură. 2) A face să se întrețese. [Sil. în-tre-] /între- + a țese

întrețese v. a țese printre alte lucruri.

*întrețés, -út, a -ése v. tr. (după fr. entrelacer; lat. inter-téxere). Țes unu cu altu, țes între ele. V. refl. Mă țes împreună cu altele: firele se întrețese. – Se poate zice tot așa de bine numaĭ țes.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întrețése (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețés, 3 sg. întrețése, 1 pl. întrețésem, perf. s. 1 sg. întrețesúi; conj. prez. 3 întrețeásă; part. întrețesút corectată


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTREȚÉSE vb. (înv.) a strățese.

ÎNTREȚESE vb. (înv.) a strățese.

Intrare: întrețesere
întrețesere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrețesere
  • ‑ntrețesere
  • întrețeserea
  • ‑ntrețeserea
plural
  • întrețeseri
  • ‑ntrețeseri
  • întrețeserile
  • ‑ntrețeserile
genitiv-dativ singular
  • întrețeseri
  • ‑ntrețeseri
  • întrețeserii
  • ‑ntrețeserii
plural
  • întrețeseri
  • ‑ntrețeseri
  • întrețeserilor
  • ‑ntrețeserilor
vocativ singular
plural
Intrare: întrețese
verb (VT610)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrețese
  • ‑ntrețese
  • întrețesere
  • ‑ntrețesere
  • întrețesut
  • ‑ntrețesut
  • întrețesutu‑
  • ‑ntrețesutu‑
  • întrețesând
  • ‑ntrețesând
  • întrețesându‑
  • ‑ntrețesându‑
singular plural
  • întrețese
  • ‑ntrețese
  • întrețeseți
  • ‑ntrețeseți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrețes
  • ‑ntrețes
(să)
  • întrețes
  • ‑ntrețes
  • întrețeseam
  • ‑ntrețeseam
  • întrețesui
  • ‑ntrețesui
  • întrețesusem
  • ‑ntrețesusem
a II-a (tu)
  • întrețeși
  • ‑ntrețeși
(să)
  • întrețeși
  • ‑ntrețeși
  • întrețeseai
  • ‑ntrețeseai
  • întrețesuși
  • ‑ntrețesuși
  • întrețesuseși
  • ‑ntrețesuseși
a III-a (el, ea)
  • întrețese
  • ‑ntrețese
(să)
  • întrețea
  • ‑ntrețea
  • întrețesea
  • ‑ntrețesea
  • întrețesu
  • ‑ntrețesu
  • întrețesuse
  • ‑ntrețesuse
plural I (noi)
  • întrețesem
  • ‑ntrețesem
(să)
  • întrețesem
  • ‑ntrețesem
  • întrețeseam
  • ‑ntrețeseam
  • întrețesurăm
  • ‑ntrețesurăm
  • întrețesuserăm
  • ‑ntrețesuserăm
  • întrețesusem
  • ‑ntrețesusem
a II-a (voi)
  • întrețeseți
  • ‑ntrețeseți
(să)
  • întrețeseți
  • ‑ntrețeseți
  • întrețeseați
  • ‑ntrețeseați
  • întrețesurăți
  • ‑ntrețesurăți
  • întrețesuserăți
  • ‑ntrețesuserăți
  • întrețesuseți
  • ‑ntrețesuseți
a III-a (ei, ele)
  • întrețes
  • ‑ntrețes
(să)
  • întrețea
  • ‑ntrețea
  • întrețeseau
  • ‑ntrețeseau
  • întrețesu
  • ‑ntrețesu
  • întrețesuseră
  • ‑ntrețesuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întrețese întrețesut

  • 1. A îmbina într-o țesătură fire de altă culoare sau din alt material decât țesătura de bază.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: strățese
    • 1.1. A străbate în toate direcțiile.
      surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Mă aflam... lîngă o desime de pădure cu esențe diverse întrețesute de liane puternice. SADOVEANU, A. L. 198.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv reciproc figurat A se amesteca, a se îmbina (ca într-o țesătură); a se împleti strâns cu...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: amesteca îmbina împleti attach_file 2 exemple
      exemple
      • Rădăcinile în pături Sub pămînt s-o întrețesut. EMINESCU, L. P. 149.
        surse: DLRLC
      • figurat Ștreangul, fierul, focul, plumbul se-ntrețes să-l întocmească. MACEDONSKI, O. I 127.
        surse: DLRLC

etimologie: