ÎNTREȚESE, întrețes, vb. III. Tranz. A amesteca într-o țesătură fire sau modele de altă culoare sau de alt fel. ♦ A străbate în toate direcțiile. Mă aflam... lîngă o desime de pădure cu esențe diverse întrețesute de liane puternice. SADOVEANU, A. L. 198. ♦ Refl. reciproc. A se încrucișa, a se amesteca strîns. Rădăcinile în pături Sub pămînt s-o întrețesut. EMINESCU, L. P. 149. ◊ Fig. Ștreangul, fierul, focul, plumbul se-ntrețes să-l întocmească. MACEDONSKI, O. I 127.