2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întrarmare2 sf [At: I. IONESCU, D. 280 / V: (înv) ~răr~ / Pl: ~mări / E: întrarma2] (Înv) Întremare (3).

întrarmare1 sf [At: MINEIUL (1776), 100/12 / V: (înv) ~răr~ / Pl: ~mări / E: întrarma1] 1 (Înv) Înarmare. 2 (Pex; ccr) Armament.

ÎNTRARMÁ, întrarmez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înarma. – Întru + armă.

ÎNTRARMÁ, întrarmez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înarma. – Întru + armă.

întrarma2 vtr [At: I. IONESCU, C. 1/14 / V: ~răr~ / Pzi: ~mez / E: ns cf întrema] (Reg; îvp) 1-2 A (se) întrema (3-4).

întrarma1 vtr [At: COD. VOR. 159/7 / V: (înv) ~răr~ / Pzi: ~mez, întrarm / E: întru + arma] 1-2 (Îvp) A (se) înarma.

ÎNTRARMÁ, întrarmez, vb. I. Tranz. (Învechit și popular) A înarma. (Fig.) Ca să vă întrarmez mai mult asupra unor asemenea împregiurări, vă voi tălmăci oareșicare din aceste vicleșuguri. DRĂGHICI, R. 183.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!întrarmá (a ~) (înv., pop.) (în-trar-) vb., ind. prez. 3 întrarmeáză

întrarmá vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. întrarméz, 3 sg. și pl. întrarmeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întrarmáre s.f. (înv. și pop.) înarmare.

Intrare: întrarmare
întrarmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrarmare
  • ‑ntrarmare
  • întrarmarea
  • ‑ntrarmarea
plural
  • întrarmări
  • ‑ntrarmări
  • întrarmările
  • ‑ntrarmările
genitiv-dativ singular
  • întrarmări
  • ‑ntrarmări
  • întrarmării
  • ‑ntrarmării
plural
  • întrarmări
  • ‑ntrarmări
  • întrarmărilor
  • ‑ntrarmărilor
vocativ singular
plural
Intrare: întrarma
  • silabație: în-trar-ma info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrarma
  • ‑ntrarma
  • întrarmare
  • ‑ntrarmare
  • întrarmat
  • ‑ntrarmat
  • întrarmatu‑
  • ‑ntrarmatu‑
  • întrarmând
  • ‑ntrarmând
  • întrarmându‑
  • ‑ntrarmându‑
singular plural
  • întrarmea
  • ‑ntrarmea
  • întrarmați
  • ‑ntrarmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrarmez
  • ‑ntrarmez
(să)
  • întrarmez
  • ‑ntrarmez
  • întrarmam
  • ‑ntrarmam
  • întrarmai
  • ‑ntrarmai
  • întrarmasem
  • ‑ntrarmasem
a II-a (tu)
  • întrarmezi
  • ‑ntrarmezi
(să)
  • întrarmezi
  • ‑ntrarmezi
  • întrarmai
  • ‑ntrarmai
  • întrarmași
  • ‑ntrarmași
  • întrarmaseși
  • ‑ntrarmaseși
a III-a (el, ea)
  • întrarmea
  • ‑ntrarmea
(să)
  • întrarmeze
  • ‑ntrarmeze
  • întrarma
  • ‑ntrarma
  • întrarmă
  • ‑ntrarmă
  • întrarmase
  • ‑ntrarmase
plural I (noi)
  • întrarmăm
  • ‑ntrarmăm
(să)
  • întrarmăm
  • ‑ntrarmăm
  • întrarmam
  • ‑ntrarmam
  • întrarmarăm
  • ‑ntrarmarăm
  • întrarmaserăm
  • ‑ntrarmaserăm
  • întrarmasem
  • ‑ntrarmasem
a II-a (voi)
  • întrarmați
  • ‑ntrarmați
(să)
  • întrarmați
  • ‑ntrarmați
  • întrarmați
  • ‑ntrarmați
  • întrarmarăți
  • ‑ntrarmarăți
  • întrarmaserăți
  • ‑ntrarmaserăți
  • întrarmaseți
  • ‑ntrarmaseți
a III-a (ei, ele)
  • întrarmea
  • ‑ntrarmea
(să)
  • întrarmeze
  • ‑ntrarmeze
  • întrarmau
  • ‑ntrarmau
  • întrarma
  • ‑ntrarma
  • întrarmaseră
  • ‑ntrarmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întrarma întrarmare întrarmat

etimologie:

  • Întru + armă
    surse: DEX '09 DEX '98