opțiuni
  • info

13 definiții pentru întrarma

din care

Explicative DEX

ÎNTRARMA, întrarmez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înarma. – Întru + armă.

ÎNTRARMA, întrarmez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înarma. – Întru + armă.

întrarma1 vtr [At: COD. VOR. 159/7 / V: (înv) ~răr~ / Pzi: ~mez, întrarm / E: întru + arma] 1-2 (Îvp) A (se) înarma.

întrarma2 vtr [At: I. IONESCU, C. 1/14 / V: ~răr~ / Pzi: ~mez / E: ns cf întrema] (Reg; îvp) 1-2 A (se) întrema (3-4).

ÎNTRARMA, întrarmez, vb. I. Tranz. (Învechit și popular) A înarma. (Fig.) Ca să vă întrarmez mai mult asupra unor asemenea împregiurări, vă voi tălmăci oareșicare din aceste vicleșuguri. DRĂGHICI, R. 183.

întrarmà v a înarma.

întrărma1 v vz întrarma1

întrărma2 v vz întrarma2

întrarméz, V. armez.

Ortografice DOOM

întrarma (a ~) (înv., pop.) (desp. în-trar-) vb., ind. prez. 1 sg. întrarmez, 3 întrarmează; conj. prez. 1 sg. să întrarmez, 3 să întrarmeze

!întrarma (a ~) (înv., pop.) (în-trar-) vb., ind. prez. 3 întrarmează

întrarma vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. întrarmez, 3 sg. și pl. întrarmează

Sinonime

ÎNTRARMA vb. v. înarma.

întrarma vb. v. ÎNARMA.

Intrare: întrarma
  • silabație: în-trar-ma info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întrarma
  • ‑ntrarma
  • întrarmare
  • ‑ntrarmare
  • întrarmat
  • ‑ntrarmat
  • întrarmatu‑
  • ‑ntrarmatu‑
  • întrarmând
  • ‑ntrarmând
  • întrarmându‑
  • ‑ntrarmându‑
 singular plural
  • întrarmează
  • ‑ntrarmează
  • întrarmați
  • ‑ntrarmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întrarmez
  • ‑ntrarmez
 (să)
  • întrarmez
  • ‑ntrarmez
  • întrarmam
  • ‑ntrarmam
  • întrarmai
  • ‑ntrarmai
  • întrarmasem
  • ‑ntrarmasem
a II-a (tu)
  • întrarmezi
  • ‑ntrarmezi
 (să)
  • întrarmezi
  • ‑ntrarmezi
  • întrarmai
  • ‑ntrarmai
  • întrarmași
  • ‑ntrarmași
  • întrarmaseși
  • ‑ntrarmaseși
a III-a (el, ea)
  • întrarmează
  • ‑ntrarmează
 (să)
  • întrarmeze
  • ‑ntrarmeze
  • întrarma
  • ‑ntrarma
  • întrarmă
  • ‑ntrarmă
  • întrarmase
  • ‑ntrarmase
plural I (noi)
  • întrarmăm
  • ‑ntrarmăm
 (să)
  • întrarmăm
  • ‑ntrarmăm
  • întrarmam
  • ‑ntrarmam
  • întrarmarăm
  • ‑ntrarmarăm
  • întrarmaserăm
  • ‑ntrarmaserăm
  • întrarmasem
  • ‑ntrarmasem
a II-a (voi)
  • întrarmați
  • ‑ntrarmați
 (să)
  • întrarmați
  • ‑ntrarmați
  • întrarmați
  • ‑ntrarmați
  • întrarmarăți
  • ‑ntrarmarăți
  • întrarmaserăți
  • ‑ntrarmaserăți
  • întrarmaseți
  • ‑ntrarmaseți
a III-a (ei, ele)
  • întrarmează
  • ‑ntrarmează
 (să)
  • întrarmeze
  • ‑ntrarmeze
  • întrarmau
  • ‑ntrarmau
  • întrarmară
  • ‑ntrarmară
  • întrarmaseră
  • ‑ntrarmaseră
întrărma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrarma, întrarmezverb

  • 1. învechit popular A (se) înarma. DEX '09 DEX '98
    sinonime: înarma
    • format_quote figurat Ca să vă întrarmez mai mult asupra unor asemenea împregiurări, vă voi tălmăci oareșicare din aceste vicleșuguri. DRĂGHICI, R. 183. DLRLC
etimologie:
  • Întru + armă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.