8 definiții pentru întorcător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. – Întoarce + suf. -ător.

ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s. n. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută; întinzător, încordător. – Întoarce + suf. -ător.

întorcător, ~oare a [At: (a. 1600-1650) GCR. I, 137/4 / Pl: ~i, ~oare / E: întoarce + -(ă)tor] 1 a Care se întoarce. 2 sn (Țes) Întinzător (7). 3 sn (Ast; pop) Tropic. 4 sf (Țes) Întinzător (10). 5 sf Plantă nedefinită mai îndeaproape.

ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare s. n. Piesă a războiului de țesut, în formă de băț lung, cu care se strînge pe sulul dinainte pînza țesută.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întorcătór s. n., pl. întorcătoáre

întorcătór s. n., pl. întorcătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTORCĂTOR s. (TEHN.) întinzător, slobozitor, (reg.) încordător, zăvor, (Munt.) crivea, (Mold. și Bucov.) pochiheci, (Olt. și Ban.) zatcă. (~ la războiul de țesut.)

Intrare: întorcător
întorcător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întorcător
  • ‑ntorcător
  • întorcătorul
  • întorcătoru‑
  • ‑ntorcătorul
  • ‑ntorcătoru‑
plural
  • întorcătoare
  • ‑ntorcătoare
  • întorcătoarele
  • ‑ntorcătoarele
genitiv-dativ singular
  • întorcător
  • ‑ntorcător
  • întorcătorului
  • ‑ntorcătorului
plural
  • întorcătoare
  • ‑ntorcătoare
  • întorcătoarelor
  • ‑ntorcătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întorcător

  • 1. Piesă la războiul de țesut, constând dintr-un băț lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza țesută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încordător întinzător

etimologie:

  • Întoarce + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98