2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTINERÍT, -Ă, întineriți, -te, adj. Care a redevenit sau care pare (mai) tânăr. – V. întineri.

ÎNTINERÍT, -Ă, întineriți, -te, adj. Care a redevenit sau care pare (mai) tânăr. – V. întineri.

întinerit, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 389 / Pl: ~iți, ~e / E: întineri] 1 Redevenit mai tânăr. 2 Care a dobândit un aspect de prospețime, de vitalitate. 3 Căruia i s-a dat o înfățișare mai tânără. 4 Care pare mai tânăr. 5 Care s-a declarat mai tânăr decât este în realitate.

ÎNTINERÍT, -Ă, întineriți, -te, adj. Care a devenit (mai) tînăr; care pare (mai) tînăr. Întinerit, Mă văd, uimit, În ciuturi. MACEDONSKI, O. I 35. (Poetic) Trenul fluieră și sălciile din preajma gării încep să se înșire întinerite, adiind a primăvară. BASSARABESCU, V. 26. Iarba brazdelor părea întinerită și verdele ei frumos odihnea sufletul. SANDU-ALDEA, U. P. 195. Întinerită-i firea sub cer de primăvară, Pe drum se-nșiră-o oaste: e oastea proletară. PĂUN-PINCIO, P. 93.

ÎNTINERÍ, întineresc, vb. IV. Intranz. A redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinerețe, de prospețime, de vitalitate. ♦ Tranz. A da o înfățișare (mai) tânără; a da vitalitate, prospețime, strălucire. ♦ Tranz. și refl. A (se) declara mai tânăr decât este în realitate. – În + tânăr.

ÎNTINERÍ, întineresc, vb. IV. Intranz. A redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinerețe, de prospețime, de vitalitate. ♦ Tranz. A da o înfățișare (mai) tânără; a da vitalitate, prospețime, strălucire. ♦ Tranz. și refl. A (se) declara mai tânăr decât este în realitate. – În + tânăr.

întineri [At: BELDIMAN, N. P. 38 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în- + tânăr] 1 vi A reveni la tinerețe, ca vitalitate, aspect etc. 2 vi A căpăta din nou un aspect de tinerețe, prospețime, vitalitate. 3 vt A da cuiva o înfățișare mai tânără. 4 vt A da cuiva vitalitate, prospețime, strălucire. 5-6 vtr A (se) declara mai tânăr decât este în realitate.

ÎNTINERÍ, întineresc, vb. IV. Intranz. A deveni (din nou) tînăr (ca aspect, ca vitalitate). Întinerise parcă și mai mult. Doar o umbră de surîs îi flutura pe gura copilărească de băiețandru necopt. DUMITRIU, N. 161. Și cît îi ea de trecută, de slabă și bătută de necazuri, dar fața îi întinerește cînd vede pe Radu viind. VLAHUȚĂ, O. A. I 87. Moșneagul pe loc a întinerit, văzînd atîte bogății! CREANGĂ, P. 291. (Poetic) Codrule cu rîuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tînăr precum ești Tot mereu întinerești. EMINESCU, O. I 123. ♦ Tranz. A da un aspect, o înfățișare mai tînără; a insufla o vitalitate tinerească. Pieptănătura aceasta te întinerește.Ostenită de atîtea rele ce o rodeau într-însa, împărăția romană trebui să cază... ca să schimbe fața lumii vechi și să o întinerească. BĂLCESCU, O. II 11.

A ÎNTINERÍ ~ésc 1. intranz. A recăpăta tinerețea de altă dată; a deveni din nou tânăr. 2. tranz. A face să aibă înfățișare (mai) tânără. Rochia aceasta o întinerește. /în + tânăr

întinerì v. a (se) face tânăr. [Lat. TENERESCERE].

întinerésc v. intr. (d. tînăr). Devin tînăr: a întineri de bucurie. V. tr. Fac tînăr: bucuria te întinerește. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. tineresc.

*reîntinerésc v. tr. (re- și întineresc, după fr. rajeunir). Greșit îld. întineresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întinerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întinerésc, imperf. 3 sg. întinereá; conj. prez. 3 întinereáscă

întinerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întinerésc, imperf. 3 sg. întinereá; conj. prez. 3 sg. și pl. întinereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: întinerit
întinerit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întinerit
  • ‑ntinerit
  • întineritul
  • întineritu‑
  • ‑ntineritul
  • ‑ntineritu‑
  • întineri
  • ‑ntineri
  • întinerita
  • ‑ntinerita
plural
  • întineriți
  • ‑ntineriți
  • întineriții
  • ‑ntineriții
  • întinerite
  • ‑ntinerite
  • întineritele
  • ‑ntineritele
genitiv-dativ singular
  • întinerit
  • ‑ntinerit
  • întineritului
  • ‑ntineritului
  • întinerite
  • ‑ntinerite
  • întineritei
  • ‑ntineritei
plural
  • întineriți
  • ‑ntineriți
  • întineriților
  • ‑ntineriților
  • întinerite
  • ‑ntinerite
  • întineritelor
  • ‑ntineritelor
vocativ singular
plural
Intrare: întineri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întineri
  • ‑ntineri
  • întinerire
  • ‑ntinerire
  • întinerit
  • ‑ntinerit
  • întineritu‑
  • ‑ntineritu‑
  • întinerind
  • ‑ntinerind
  • întinerindu‑
  • ‑ntinerindu‑
singular plural
  • întinerește
  • ‑ntinerește
  • întineriți
  • ‑ntineriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întineresc
  • ‑ntineresc
(să)
  • întineresc
  • ‑ntineresc
  • întineream
  • ‑ntineream
  • întinerii
  • ‑ntinerii
  • întinerisem
  • ‑ntinerisem
a II-a (tu)
  • întinerești
  • ‑ntinerești
(să)
  • întinerești
  • ‑ntinerești
  • întinereai
  • ‑ntinereai
  • întineriși
  • ‑ntineriși
  • întineriseși
  • ‑ntineriseși
a III-a (el, ea)
  • întinerește
  • ‑ntinerește
(să)
  • întinerească
  • ‑ntinerească
  • întinerea
  • ‑ntinerea
  • întineri
  • ‑ntineri
  • întinerise
  • ‑ntinerise
plural I (noi)
  • întinerim
  • ‑ntinerim
(să)
  • întinerim
  • ‑ntinerim
  • întineream
  • ‑ntineream
  • întinerirăm
  • ‑ntinerirăm
  • întineriserăm
  • ‑ntineriserăm
  • întinerisem
  • ‑ntinerisem
a II-a (voi)
  • întineriți
  • ‑ntineriți
(să)
  • întineriți
  • ‑ntineriți
  • întinereați
  • ‑ntinereați
  • întinerirăți
  • ‑ntinerirăți
  • întineriserăți
  • ‑ntineriserăți
  • întineriseți
  • ‑ntineriseți
a III-a (ei, ele)
  • întineresc
  • ‑ntineresc
(să)
  • întinerească
  • ‑ntinerească
  • întinereau
  • ‑ntinereau
  • întineri
  • ‑ntineri
  • întineriseră
  • ‑ntineriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întinerit

  • 1. Care a redevenit sau care pare (mai) tânăr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: îmbătrânit attach_file 4 exemple
    exemple
    • Întinerit, Mă văd, uimit, În ciuturi. MACEDONSKI, O. I 35.
      surse: DLRLC
    • poetic Trenul fluieră și sălciile din preajma gării încep să se înșire întinerite, adiind a primăvară. BASSARABESCU, V. 26.
      surse: DLRLC
    • poetic Iarba brazdelor părea întinerită și verdele ei frumos odihnea sufletul. SANDU-ALDEA, U. P. 195.
      surse: DLRLC
    • poetic Întinerită-i firea sub cer de primăvară, Pe drum se-nșiră-o oaste: e oastea proletară. PĂUN-PINCIO, P. 93.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întineri
    surse: DEX '09 DEX '98

întineri

  • 1. A redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinerețe, de prospețime, de vitalitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: îmbătrâni attach_file 4 exemple
    exemple
    • Întinerise parcă și mai mult. Doar o umbră de surîs îi flutura pe gura copilărească de băiețandru necopt. DUMITRIU, N. 161.
      surse: DLRLC
    • Și cît îi ea de trecută, de slabă și bătută de necazuri, dar fața îi întinerește cînd vede pe Radu viind. VLAHUȚĂ, O. A. I 87.
      surse: DLRLC
    • Moșneagul pe loc a întinerit, văzînd atîte bogății! CREANGĂ, P. 291.
      surse: DLRLC
    • poetic Codrule cu rîuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tînăr precum ești Tot mereu întinerești. EMINESCU, O. I 123.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da o înfățișare (mai) tânără; a da vitalitate, prospețime, strălucire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pieptănătura aceasta te întinerește.
        surse: DLRLC
      • Ostenită de atîtea rele ce o rodeau într-însa, împărăția romană trebui să cază... ca să schimbe fața lumii vechi și să o întinerească. BĂLCESCU, O. II 11.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv reflexiv A (se) declara mai tânăr decât este în realitate.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + tânăr
    surse: DEX '09 DEX '98