ÎNTINERIT, -Ă, întineriți, -te, adj. Care a devenit (mai) tînăr; care pare (mai) tînăr. Întinerit, Mă văd, uimit, În ciuturi. MACEDONSKI, O. I 35. (Poetic) Trenul fluieră și sălciile din preajma gării încep să se înșire întinerite, adiind a primăvară. BASSARABESCU, V. 26. Iarba brazdelor părea întinerită și verdele ei frumos odihnea sufletul. SANDU-ALDEA, U. P. 195. Întinerită-i firea sub cer de primăvară, Pe drum se-nșiră-o oaste: e oastea proletară. PĂUN-PINCIO, P. 93.