2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTINÁT, -Ă, întinați, -te, adj. Murdar de noroi. ♦ Fig. Pătat, pângărit. – V. întina.

întinat2, ~ă a [At: MOXA, 359/13 / Pl: ~ați, ~e / E: întina] 1 Murdărit cu noroi. 2 Scufundat în noroi. 3 (Pex) Mânjit. 4 (Fig) Pângărit. 5 (Fig) Necinstit. 6 (Fig) Care a întreținut relații sexuale nepermise.

întinat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 245/2 / Pl: ~uri / E: întina] 1-2 Întinare (1-2). 3 (Pex) Mânjire. 4 (Fig, înv) Pângărire. 5 Întinare (5).

ÎNTINÁT, -Ă, întinați, -te, adj. (Reg.) Murdar de noroi. ♦ Fig. Pătat, pângărit. – V. întina.

ÎNTINÁT, -Ă, întinați, -te, adj. (Regional) Murdărit cu noroi, cu tină. Au sărit în mare ca să-și spele trupul cel întinat. DRĂGHICI, R. 90. ♦ Fig. Pătat, pîngărit. Oh! simțire, te crezusem întinată pentru veci. MACEDONSKI, O. I 154.

ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.

întina [At: CORESI, EV. 27/13 / V: in- / Pzi: ~nez, (rar) întin / E: în- + tină] 1-2 vtr A (se) murdări cu noroi. 3-4 vtr (Înv) A (se) scufunda în noroi. 5-6 vtr (Pex) A (se) mânji (1-2). 7 vr (Iuz, d. copiii mici) A urina sau a defeca pe sine. 8-9 vtr (Înv; fig) A (se) pângări. 10-11 vtr (Fig; înv) A întreține relații sexuale nepermise.

ÎNTINÁ, întinez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) murdări de noroi. ♦ Fig. A (se) pângări; a (se) păta. [Prez. ind. și: întín] – În + tină.

ÎNTINÁ, întinez și (rar) întín, vb. I. Refl. (Regional) A se murdări cu noroi, cu tină. N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165. Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378. ♦ Fig. A se pîngări. Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162. ◊ Tranz. Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185.

A ÎNTINÁ ~éz tranz. 1) A murdări cu noroi; a umple de glod; a noroi; a îngloda. 2) (demnitatea, onoarea, reputația) A supune unui tratament compromițător. /în + tină

întinà v. 1. a umplea cu tină sau noroiu; 2. fig. a pângări: fărădelege care întină sabia romoânească BĂLC.

întinéz v. tr. (d. tină). Umplu de tină, de glod, de noroĭ. Fig. Mînjesc, profanéz: nu vă întinațĭ demnitatea!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întinát adj. m., pl. întináți; f. sg. întinátă, pl. întináte

întiná (a ~) vb., ind. prez. 3 întineáză

întiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. întineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTINÁT adj. v. pângărit, profanat, spurcat.

întinat adj. v. PÎNGĂRIT. PROFANAT. SPURCAT.

ÎNTINÁ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, necinsti, noroi, pângări, profana, spurca, terfeli.

întina vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NECINSTI. NOROI. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA. TERFELI.

arată toate definițiile

Intrare: întinat
întinat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatul
  • întinatu‑
  • ‑ntinatul
  • ‑ntinatu‑
  • întina
  • ‑ntina
  • întinata
  • ‑ntinata
plural
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinații
  • ‑ntinații
  • întinate
  • ‑ntinate
  • întinatele
  • ‑ntinatele
genitiv-dativ singular
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatului
  • ‑ntinatului
  • întinate
  • ‑ntinate
  • întinatei
  • ‑ntinatei
plural
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinaților
  • ‑ntinaților
  • întinate
  • ‑ntinate
  • întinatelor
  • ‑ntinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: întina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întina
  • ‑ntina
  • întinare
  • ‑ntinare
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatu‑
  • ‑ntinatu‑
  • întinând
  • ‑ntinând
  • întinându‑
  • ‑ntinându‑
singular plural
  • întinea
  • ‑ntinea
  • întinați
  • ‑ntinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întinez
  • ‑ntinez
(să)
  • întinez
  • ‑ntinez
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (tu)
  • întinezi
  • ‑ntinezi
(să)
  • întinezi
  • ‑ntinezi
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinași
  • ‑ntinași
  • întinaseși
  • ‑ntinaseși
a III-a (el, ea)
  • întinea
  • ‑ntinea
(să)
  • întineze
  • ‑ntineze
  • întina
  • ‑ntina
  • întină
  • ‑ntină
  • întinase
  • ‑ntinase
plural I (noi)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
(să)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinarăm
  • ‑ntinarăm
  • întinaserăm
  • ‑ntinaserăm
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (voi)
  • întinați
  • ‑ntinați
(să)
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinarăți
  • ‑ntinarăți
  • întinaserăți
  • ‑ntinaserăți
  • întinaseți
  • ‑ntinaseți
a III-a (ei, ele)
  • întinea
  • ‑ntinea
(să)
  • întineze
  • ‑ntineze
  • întinau
  • ‑ntinau
  • întina
  • ‑ntina
  • întinaseră
  • ‑ntinaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întina
  • ‑ntina
  • întinare
  • ‑ntinare
  • întinat
  • ‑ntinat
  • întinatu‑
  • ‑ntinatu‑
  • întinând
  • ‑ntinând
  • întinându‑
  • ‑ntinându‑
singular plural
  • înti
  • ‑nti
  • întinați
  • ‑ntinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întin
  • ‑ntin
(să)
  • întin
  • ‑ntin
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (tu)
  • întini
  • ‑ntini
(să)
  • întini
  • ‑ntini
  • întinai
  • ‑ntinai
  • întinași
  • ‑ntinași
  • întinaseși
  • ‑ntinaseși
a III-a (el, ea)
  • înti
  • ‑nti
(să)
  • întine
  • ‑ntine
  • întina
  • ‑ntina
  • întină
  • ‑ntină
  • întinase
  • ‑ntinase
plural I (noi)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
(să)
  • întinăm
  • ‑ntinăm
  • întinam
  • ‑ntinam
  • întinarăm
  • ‑ntinarăm
  • întinaserăm
  • ‑ntinaserăm
  • întinasem
  • ‑ntinasem
a II-a (voi)
  • întinați
  • ‑ntinați
(să)
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinați
  • ‑ntinați
  • întinarăți
  • ‑ntinarăți
  • întinaserăți
  • ‑ntinaserăți
  • întinaseți
  • ‑ntinaseți
a III-a (ei, ele)
  • înti
  • ‑nti
(să)
  • întine
  • ‑ntine
  • întinau
  • ‑ntinau
  • întina
  • ‑ntina
  • întinaseră
  • ‑ntinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întinat

  • 1. Murdar de noroi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Au sărit în mare ca să-și spele trupul cel întinat. DRĂGHICI, R. 90.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întina
    surse: DEX '09 DEX '98

întina

  • 1. A (se) murdări de noroi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • N-a voit să-i ajute, ci a zis că ea nu se va întina pe picioare, săpînd la fîntîne. MARIAN, O. I 165.
      surse: DLRLC
    • Ce trece prin tină Și nu se întină? (Umbra). GOROVEI, C. 378.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) pângări; a (se) păta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pângări păta 2 exemple
      exemple
      • Oamenii n-au să se întineze în sînge nevinovat. CAMILAR, N. I 162.
        surse: DLRLC
      • Vreau să-mi întinez arma în sînge de oameni nevinovați. CAMILAR, N. I 185.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + tină
    surse: DEX '09 DEX '98