2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTEMNIȚÁT, -Ă, întemnițați, -te, adj. (Adesea substantivat) Închis în temniță. – V. întemnița.

ÎNTEMNIȚÁT, -Ă, întemnițați, -te, adj. (Adesea substantivat) Închis în temniță. – V. întemnița.

întemnițat, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 109/1 / V: (înv) ~iciat / Pl: ~ați, ~e / E: întemnița] 1-2 (Persoană) care este închisă în temniță Si: încarcerat.

ÎNTEMNIȚÁT, -Ă, întemnițați, -te, adj. Închis în temniță, încarcerat. ◊ (Substantivat) Cînd, pe urmă, s-a dat voie gazetei să apară, cenzura tăia din coloanele ei apelurile pentru ajutorarea întemnițaților. PAS, Z. IV 242.

ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva în temniță. – În + temniță.

întemnița vt [At: DA ms / V: (înv) ~icia / Pzi: ez / E: în- + temniță] A închide pe cineva în temniță Cf încarcera.

ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, vb. I. Tranz. A vârî în temniță. – În + temniță.

ÎNTEMNIȚÁ, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga în temniță, a vîrî la închisoare. V. încarcera. Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116. ◊ Fig. Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150.

TEMNIȚÁ vb. I. v. întemnița.

A ÎNTEMNIȚÁ ~éz tranz. înv. A băga în temniță; a pune la închisoare. /în + temniță

întemnițà v. a arunca în temniță.

întemnițéz v. tr. Închid în temniță, incarcerez (ChN. 2, 30).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întemnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 întemnițeáză

întemnițá vb., ind. prez. 1 sg. întemnițéz, 3 sg. și pl. întemnițeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTEMNIȚÁT s., adj. 1. s. v. arestat. 2. adj. v. arestat.

ÎNTEMNIȚAT s., adj. (JUR.) 1. s. arestat, deținut, prizonier, (înv.) arestant, (glumeț) pensionar. (~ a fost repede eliberat.) 2. adj. arestat, deținut, închis, reținut, (înv.) poprit. (Persoane ~ și persoane libere.)

ÎNTEMNIȚA vb. (JUR.) a aresta, a deține, a închide, a reține, (înv. și reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temnița, a zăvorî. (A fost ~ pînă după proces.)

Intrare: întemnițat
întemnițat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întemnițat
  • ‑ntemnițat
  • întemnițatul
  • întemnițatu‑
  • ‑ntemnițatul
  • ‑ntemnițatu‑
  • întemnița
  • ‑ntemnița
  • întemnițata
  • ‑ntemnițata
plural
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
  • întemnițații
  • ‑ntemnițații
  • întemnițate
  • ‑ntemnițate
  • întemnițatele
  • ‑ntemnițatele
genitiv-dativ singular
  • întemnițat
  • ‑ntemnițat
  • întemnițatului
  • ‑ntemnițatului
  • întemnițate
  • ‑ntemnițate
  • întemnițatei
  • ‑ntemnițatei
plural
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
  • întemnițaților
  • ‑ntemnițaților
  • întemnițate
  • ‑ntemnițate
  • întemnițatelor
  • ‑ntemnițatelor
vocativ singular
plural
Intrare: întemnița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întemnița
  • ‑ntemnița
  • întemnițare
  • ‑ntemnițare
  • întemnițat
  • ‑ntemnițat
  • întemnițatu‑
  • ‑ntemnițatu‑
  • întemnițând
  • ‑ntemnițând
  • întemnițându‑
  • ‑ntemnițându‑
singular plural
  • întemnițea
  • ‑ntemnițea
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întemnițez
  • ‑ntemnițez
(să)
  • întemnițez
  • ‑ntemnițez
  • întemnițam
  • ‑ntemnițam
  • întemnițai
  • ‑ntemnițai
  • întemnițasem
  • ‑ntemnițasem
a II-a (tu)
  • întemnițezi
  • ‑ntemnițezi
(să)
  • întemnițezi
  • ‑ntemnițezi
  • întemnițai
  • ‑ntemnițai
  • întemnițași
  • ‑ntemnițași
  • întemnițaseși
  • ‑ntemnițaseși
a III-a (el, ea)
  • întemnițea
  • ‑ntemnițea
(să)
  • întemnițeze
  • ‑ntemnițeze
  • întemnița
  • ‑ntemnița
  • întemniță
  • ‑ntemniță
  • întemnițase
  • ‑ntemnițase
plural I (noi)
  • întemnițăm
  • ‑ntemnițăm
(să)
  • întemnițăm
  • ‑ntemnițăm
  • întemnițam
  • ‑ntemnițam
  • întemnițarăm
  • ‑ntemnițarăm
  • întemnițaserăm
  • ‑ntemnițaserăm
  • întemnițasem
  • ‑ntemnițasem
a II-a (voi)
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
(să)
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
  • întemnițați
  • ‑ntemnițați
  • întemnițarăți
  • ‑ntemnițarăți
  • întemnițaserăți
  • ‑ntemnițaserăți
  • întemnițaseți
  • ‑ntemnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • întemnițea
  • ‑ntemnițea
(să)
  • întemnițeze
  • ‑ntemnițeze
  • întemnițau
  • ‑ntemnițau
  • întemnița
  • ‑ntemnița
  • întemnițaseră
  • ‑ntemnițaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • temnița
  • temnițare
  • temnițat
  • temnițatu‑
  • temnițând
  • temnițându‑
singular plural
  • temnițea
  • temnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temnițez
(să)
  • temnițez
  • temnițam
  • temnițai
  • temnițasem
a II-a (tu)
  • temnițezi
(să)
  • temnițezi
  • temnițai
  • temnițași
  • temnițaseși
a III-a (el, ea)
  • temnițea
(să)
  • temnițeze
  • temnița
  • temniță
  • temnițase
plural I (noi)
  • temnițăm
(să)
  • temnițăm
  • temnițam
  • temnițarăm
  • temnițaserăm
  • temnițasem
a II-a (voi)
  • temnițați
(să)
  • temnițați
  • temnițați
  • temnițarăți
  • temnițaserăți
  • temnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • temnițea
(să)
  • temnițeze
  • temnițau
  • temnița
  • temnițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întemnițat

  • 1. adesea substantivat Închis în temniță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: arestat, -ă attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînd, pe urmă, s-a dat voie gazetei să apară, cenzura tăia din coloanele ei apelurile pentru ajutorarea întemnițaților. PAS, Z. IV 242.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întemnița
    surse: DEX '09 DEX '98

întemnița temnița

  • 1. A băga pe cineva în temniță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aresta attach_file 2 exemple
    exemple
    • Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116.
      surse: DLRLC
    • figurat Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + temniță
    surse: DEX '09 DEX '98