2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTÂRZIÁT, -Ă, întârziați, -te, adj. Care a apărut, s-a ivit după termenul prevăzut sau fixat. [Pr.: -zi-at] – V. întârzia.

ÎNTÂRZIÁT, -Ă, întârziați, -te, adj. Care a apărut, s-a ivit după termenul prevăzut sau fixat. [Pr.: -zi-at] – V. întârzia.

întârziat1 sn [At: DA ms / P: ~zi-a / Pl: ~uri / E: întârzia] (Înv) Întârziere.

întârziat2, ~ă [At: I. IONESCU, C. 237 / V: ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: întârzia] 1 a Care a apărut, s-a ivit după termenul prevăzut sau fixat. 2 a (Fig; d. minte, judecată) Arierat. 3-4 a, av (Rar) Tardiv. 5 a Amânat.

ÎNTÂRZIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTÂRZIA. 2) (despre persoane) Care se dezvoltă mai încet decât ar trebui. /v. a întârzia

ÎNTÂRZIÁ, întấrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [Pr.: -zi-a] – În + târziu.

ÎNTÂRZIÁ, întấrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [Pr.: -zi-a] – În + târziu.

întârzia [At: PARACLIS (1639), ap. GCR I, 180/16 / Pzi: întârzii și (înv) ~iez, ~iu / E: în- + târziu] 1-2 vi A face ceva după termenul (obișnuit sau) fixat. 3 vi (D. ceasuri) A rămâne în urmă. 4-5 vi A rămâne undeva mai mult decât este (necesar sau) prevăzut. 6 vi A ezita. 7 vtf A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune. 8 vt A face astfel încât ceva să nu se îndeplinească în termen. 9 vt A amâna. 10-11 vi A sosi undeva după timpul (la care era așteptat sau) la care era necesar.

întârziet, ~ă a vz întârziat

ÎNTÎRZIÁ, întîrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni sau a ajunge (undeva) cu întîrziere față de timpul stabilit. Îmi face observația că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie dimineața. PAS, Z. I 298. La unu, unu și un sfert! îi spusese Mirel Alcaz. Întrebi de masa mea. Și dacă întîrzii cumva, aștepți. C. PETRESCU, C. V. 60. De mai întîrziai, și eu mă prăpădeam. ISPIRESCU, L. 10. Văd că armașul întîrzie. NEGRUZZI, S. I 153. ◊ Refl. (Învechit, cu pronunțare regională) De-a veni pimprejur, a sosi mai degrabă, dar de s-a porni pe de-a dreptul, apoi s-a mai întărzia! SBIERA, P. 220. Ne întîrziesem a doua zi, căci cînd am ajuns, am găsit examenul pe la sfîrșit. NEGRUZZI, S. I 4. 2. A săvîrși o acțiune mai tîrziu decît în termenul obișnuit sau fixat (v. zăbovi); (despre acțiuni, fenomene) a se produce cu întîrziere față de timpul stabilit. A întîrziat cu predarea raportului.Tatăl lui întîrzie să se miște din pat. PREDA, Î. 173. Evantia cu răsuflarea stăpînită, cu ochii în lacrimi, așteptă un cuvînt, care întîrzia să vie. BART, E. 341. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvîrșească la timp o acțiune, a face să zăbovească, să rămînă în urmă, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. Mă întîrzii. Stăm prea mult de vorbă. SAHIA, N. 89. Un gînd neînțeles, o frică Mă tot întîrzie să plec. PĂUN-PINCIO, P. 66. 3. A zăbovi, a rămîne (într-un loc) mai mult decît este cazul. Coana Liza... întîrzia spre seară la geamul dinspre stradă, între două ghivece cu flori. PAS, Z. I 81. Ai cugetat că ai să umbli drum lung și acolo ai să întîrzii? SADOVEANU, B. 87. ◊ Refl. (Învechit) Întîrziindu-se împrejurul șirei, zăriseră pe călători. MACEDONSKI, O. III 15. – Pronunțat: -zi-a. -Prez. ind. și: (rar) întîrziez (BASSARABESCU, V. 14).

ÎNTÎRZIÁT, -Ă, intîrziați, -te, adj. 1. Care se află în întîrziere, care vine sau se manifestă mai tîrziu decît timpul fixat. Tren întîrziat.Numai cîte un cocoș întîrziat mai vestea ici-colo zorile. REBREANU, I. 115. 2. (Despre oameni sau despre facultățile lor mintale) Care nu s-a dezvoltat, nu a evoluat, nu a progresat normal; înapoiat. – Pronunțat: -zi-at.

A ÎNTÂRZIÁ întârzii intranz. 1) A sosi mai târziu de timpul stabilit. 2) (despre acțiuni sau despre fenomene) A se produce după termenul cuvenit sau fixat. 3) A rămâne undeva mai mult decât trebuie; a zăbovi; a se reține. /în + târziu

întârzià v. 1. a rămânea îndărăt: ceasornicul întârzie; 2. a rămânea undeva prea târziu: am întârziat la teatru. [V. târziu].

întîrziát, -ă adj. și s. Care e în întîrziere, retardatar.

întîrzíĭ și -iéz, a v. tr. (d. tîrziŭ). Rămîn în urmă cu timpu, zăbovesc, sosesc tîrziu: eŭ am întîrziat, ceasornicu a întîrziat (a rămas în urmă). V. tr. Fac să rămînă în urmă cu timpu: nu mă întîrzia cu palavrele tale! – Și -î́rziĭ (acc. pe î).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întârziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. întấrzii, 3 întấrzie (-zi-e), 1 pl. întârziém; ger. întârziínd (-zi-ind); conj. prez. 3 să întấrzie

întârziá vb. (sil. -zi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. întârzii, 3 sg. întârzie (sil. -zi-e), 1 pl. întârziém; ger. întârziínd (sil. -zi-ind)

întîrzia (i-a) (ind. prez. 1 sg. întîrzii, 1 pl. întîrziem, ger. întîrziind)

întârziu, -ziam 1 imp., -ziind ger., -ziere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTÂRZIÁT adj. 1. (înv.) zăbavnic, zăbovit, zăbovitor. (Un om ~ la serviciu.) 2. v. tardiv. 3. v. restant. 4. v. arierat.

Întârziat ≠ neîntârziat, prompt

ÎNTÂRZIÁ vb. 1. a zăbovi, (pop.) a pregeta, (înv. și reg.) a pesti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult la băutură.) 2. a sta, a zăbovi. (Să nu ~ mult acolo!) 3. v. amâna. 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.)

arată toate definițiile

Intrare: întârziat
întârziat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întârziat
  • ‑ntârziat
  • întârziatul
  • întârziatu‑
  • ‑ntârziatul
  • ‑ntârziatu‑
  • întârzia
  • ‑ntârzia
  • întârziata
  • ‑ntârziata
plural
  • întârziați
  • ‑ntârziați
  • întârziații
  • ‑ntârziații
  • întârziate
  • ‑ntârziate
  • întârziatele
  • ‑ntârziatele
genitiv-dativ singular
  • întârziat
  • ‑ntârziat
  • întârziatului
  • ‑ntârziatului
  • întârziate
  • ‑ntârziate
  • întârziatei
  • ‑ntârziatei
plural
  • întârziați
  • ‑ntârziați
  • întârziaților
  • ‑ntârziaților
  • întârziate
  • ‑ntârziate
  • întârziatelor
  • ‑ntârziatelor
vocativ singular
plural
Intrare: întârzia
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întârzia
  • ‑ntârzia
  • întârziere
  • ‑ntârziere
  • întârziat
  • ‑ntârziat
  • întârziatu‑
  • ‑ntârziatu‑
  • întârziind
  • ‑ntârziind
  • întârziindu‑
  • ‑ntârziindu‑
singular plural
  • întârzie
  • ‑ntârzie
  • întârziați
  • ‑ntârziați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întârzii
  • ‑ntârzii
(să)
  • întârzii
  • ‑ntârzii
  • întârziam
  • ‑ntârziam
  • întârziai
  • ‑ntârziai
  • întârziasem
  • ‑ntârziasem
a II-a (tu)
  • întârzii
  • ‑ntârzii
(să)
  • întârzii
  • ‑ntârzii
  • întârziai
  • ‑ntârziai
  • întârziași
  • ‑ntârziași
  • întârziaseși
  • ‑ntârziaseși
a III-a (el, ea)
  • întârzie
  • ‑ntârzie
(să)
  • întârzie
  • ‑ntârzie
  • întârzia
  • ‑ntârzia
  • întârzie
  • ‑ntârzie
  • întârziase
  • ‑ntârziase
plural I (noi)
  • întârziem
  • ‑ntârziem
(să)
  • întârziem
  • ‑ntârziem
  • întârziam
  • ‑ntârziam
  • întârziarăm
  • ‑ntârziarăm
  • întârziaserăm
  • ‑ntârziaserăm
  • întârziasem
  • ‑ntârziasem
a II-a (voi)
  • întârziați
  • ‑ntârziați
(să)
  • întârziați
  • ‑ntârziați
  • întârziați
  • ‑ntârziați
  • întârziarăți
  • ‑ntârziarăți
  • întârziaserăți
  • ‑ntârziaserăți
  • întârziaseți
  • ‑ntârziaseți
a III-a (ei, ele)
  • întârzie
  • ‑ntârzie
(să)
  • întârzie
  • ‑ntârzie
  • întârziau
  • ‑ntârziau
  • întârzia
  • ‑ntârzia
  • întârziaseră
  • ‑ntârziaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întârziat

  • 1. Care a apărut, s-a ivit după termenul prevăzut sau fixat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: neîntârziat prompt attach_file 2 exemple
    exemple
    • Tren întârziat.
      surse: DLRLC
    • Numai cîte un cocoș întîrziat mai vestea ici-colo zorile. REBREANU, I. 115.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre oameni sau despre facultățile lor mintale) Care nu s-a dezvoltat, nu a evoluat, nu a progresat normal.
    surse: DLRLC sinonime: înapoiat

etimologie:

  • vezi întârzia
    surse: DEX '09 DEX '98

întârzia întârziat întârziere întârziare întărziare

  • 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Îmi face observația că nu-i dau lista cu cei ce întîrzie dimineața. PAS, Z. I 298.
      surse: DLRLC
    • La unu, unu și un sfert! îi spusese Mirel Alcaz. Întrebi de masa mea. Și dacă întîrzii cumva, aștepți. C. PETRESCU, C. V. 60.
      surse: DLRLC
    • De mai întîrziai, și eu mă prăpădeam. ISPIRESCU, L. 10.
      surse: DLRLC
    • Văd că armașul întîrzie. NEGRUZZI, S. I 153.
      surse: DLRLC
    • reflexiv învechit cu pronunțare regională De-a veni pimprejur, a sosi mai degrabă, dar de s-a porni pe de-a dreptul, apoi s-a mai întărzia! SBIERA, P. 220.
      surse: DLRLC
    • reflexiv învechit cu pronunțare regională Ne întîrziesem a doua zi, căci cînd am ajuns, am găsit examenul pe la sfîrșit. NEGRUZZI, S. I 4.
      surse: DLRLC
  • 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • A întârziat cu predarea raportului.
      surse: DLRLC
    • Tatăl lui întîrzie să se miște din pat. PREDA, Î. 173.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre acțiuni, fenomene) A se produce cu întârziere față de timpul stabilit.
      exemple
      • Evantia cu răsuflarea stăpînită, cu ochii în lacrimi, așteptă un cuvînt, care întîrzia să vie. BART, E. 341.
        surse: DLRLC
    • 2.2. tranzitiv A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împiedica attach_file 2 exemple
      exemple
      • Mă întîrzii. Stăm prea mult de vorbă. SAHIA, N. 89.
      • Un gînd neînțeles, o frică Mă tot întîrzie să plec. PĂUN-PINCIO, P. 66.
  • 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rămâne zăbovi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Coana Liza... întîrzia spre seară la geamul dinspre stradă, între două ghivece cu flori. PAS, Z. I 81.
      surse: DLRLC
    • Ai cugetat că ai să umbli drum lung și acolo ai să întîrzii? SADOVEANU, B. 87.
      surse: DLRLC
    • reflexiv învechit Întîrziindu-se împrejurul șirei, zăriseră pe călători. MACEDONSKI, O. III 15.
      surse: DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ și: întârziez.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + târziu
    surse: DEX '09 DEX '98