11 definiții pentru întâietate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTÂIETÁTE s. f. Însușirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate.

ÎNTÂIETÁTE s. f. Însușirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate.

întâietate sf [At: GORUN, F. 57 / Pl: ~tăți / E: întâi + -etate] 1 Prioritate. 2-3 (Îe) A avea (sau a da) ~ A avea (sau da) prioritate.

ÎNTÂIETÁTE f. Însușirea de a fi întâiul (în timp, în rang, în drepturi); prioritate. A avea ~. A da ~. A ține ~ea. [Sil. -tâ-ie-] /întâi + suf. ~etate

întâietate f. primul rang, supremație.

ÎNTÎIETÁTE s. f. (Mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a da») Locul întîi, prioritate. Oriunde femeia însărcinată sau cu copilul de mînă are întîietate. SAHIA, U.R.S.S. 109.

întîĭetáte (vest) și întăĭetate (est) f. Prioritate, calitatea de a fi întîĭu în timp, în drept orĭ în rang.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întâietáte s. f., g.-d. art. întâietắții

întâietáte s. f., g.-d. art. întâietății


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTÎIETATE s. precădere, preponderență, primat, primordialitate, prioritate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.)

Intrare: întâietate
întâietate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întâietate
  • ‑ntâietate
  • întâietatea
  • ‑ntâietatea
plural
  • întâietăți
  • ‑ntâietăți
  • întâietățile
  • ‑ntâietățile
genitiv-dativ singular
  • întâietăți
  • ‑ntâietăți
  • întâietății
  • ‑ntâietății
plural
  • întâietăți
  • ‑ntâietăți
  • întâietăților
  • ‑ntâietăților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întâietate

  • 1. Însușirea de a fi primul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prioritate attach_file un exemplu
    exemple
    • Oriunde femeia însărcinată sau cu copilul de mînă are întîietate. SAHIA, U.R.S.S. 109.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Întâi + sufix -ătate.
    surse: DEX '09 DEX '98