8 definiții pentru însurăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSURĂCIÚNE, însurăciuni, s. f. (Înv.) Însurătoare. – Însura + suf. -ăciune.

ÎNSURĂCIÚNE, însurăciuni, s. f. (Înv.) Însurătoare. – Însura + suf. -ăciune.

însurăciune sf [At: (a. 1739) IORGA, S. D. XI, 58 / Pl: ~ni / E: însura + -ăciune] (Îvr) 1 Însurătoare (1). 2 Nuntă.

ÎNSURĂCIÚNE, însurăciuni, s. f. (Învechit) Însurătoare. Îi veni... vremea însurăciunii. RETEGANUL, P. IV 64. Lăudînd plăcerile însurăciunii cu entuziasm... defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75.

însurăcĭúne f. Vechĭ. Însurătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

însurăciúne (înv.) s. f., g.-d. art. însurăciúnii; pl. însurăciúni

însurăciúne s. f., g.-d. art. însurăciúnii; pl. însurăciúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSURĂCIÚNE s. v. căsătorie, însurat, însurătoare.

însurăciune s. v. CĂSĂTORIE. ÎNSURAT. ÎNSURĂTOARE.

Intrare: însurăciune
însurăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însurăciune
  • ‑nsurăciune
  • însurăciunea
  • ‑nsurăciunea
plural
  • însurăciuni
  • ‑nsurăciuni
  • însurăciunile
  • ‑nsurăciunile
genitiv-dativ singular
  • însurăciuni
  • ‑nsurăciuni
  • însurăciunii
  • ‑nsurăciunii
plural
  • însurăciuni
  • ‑nsurăciuni
  • însurăciunilor
  • ‑nsurăciunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însurăciune

etimologie:

  • Însura + sufix -ăciune.
    surse: DEX '09 DEX '98