9 definiții pentru însuflețitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSUFLEȚITÓR, -OÁRE, însuflețitori, -oare, adj. Care însuflețește. – Însufleți + suf. -tor.

ÎNSUFLEȚITÓR, -OÁRE, însuflețitori, -oare, adj. Care însuflețește. – Însufleți + suf. -tor.

însuflețitor, ~oare smf, a [At: (a. 1700-1725) TEOFILACT, ap. GCR II, 21/35- 36 / V: in~ / Pl: ~i, ~oare / E: însufleți + -tor] 1-2 (Persoană) care dă viață unui obiect inert. 3-4 (Persoană) care readuce la viață. 5-6 (Persoană) care dinamizează.

ÎNSUFLEȚITÓR, -OÁRE, însuflețitori, -oare, adj. Care însuflețește, animă, dă imbold. Pentru oamenii muncii din lumea întreagă activitatea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice este o măreață pildă însuflețitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2787.

ÎNSUFLEȚITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care însuflețește; în stare să însuflețească; animator. /a însufleți + suf. ~tor

însuflețitor a. care Însuflețește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

însuflețitór (-su-fle-) adj. m., pl. însuflețitóri; f. sg. și pl. însuflețitoáre

însuflețitór adj. m. (sil. -fle-), pl. însuflețitóri; f. sg. și pl. însuflețitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSUFLEȚITÓR adj., s. 1. adj. înviorător. (O atmosferă ~oare.) 2. s. v. animator.

ÎNSUFLEȚITOR adj., s. 1. adj. înviorător. (O atmosferă ~.) 2. s. animator, (fig.) suflet. (El este ~ întregii acțiuni.)

Intrare: însuflețitor
însuflețitor adjectiv
  • silabație: în-su-fle- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însuflețitor
  • ‑nsuflețitor
  • însuflețitorul
  • însuflețitoru‑
  • ‑nsuflețitorul
  • ‑nsuflețitoru‑
  • însuflețitoare
  • ‑nsuflețitoare
  • însuflețitoarea
  • ‑nsuflețitoarea
plural
  • însuflețitori
  • ‑nsuflețitori
  • însuflețitorii
  • ‑nsuflețitorii
  • însuflețitoare
  • ‑nsuflețitoare
  • însuflețitoarele
  • ‑nsuflețitoarele
genitiv-dativ singular
  • însuflețitor
  • ‑nsuflețitor
  • însuflețitorului
  • ‑nsuflețitorului
  • însuflețitoare
  • ‑nsuflețitoare
  • însuflețitoarei
  • ‑nsuflețitoarei
plural
  • însuflețitori
  • ‑nsuflețitori
  • însuflețitorilor
  • ‑nsuflețitorilor
  • însuflețitoare
  • ‑nsuflețitoare
  • însuflețitoarelor
  • ‑nsuflețitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însuflețitor

  • 1. Care însuflețește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: animator, -oare attach_file un exemplu
    exemple
    • Pentru oamenii muncii din lumea întreagă activitatea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice este o măreață pildă însuflețitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2787.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Însufleți + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98