2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însăma vti [At: LET. II, 150/14 / V: (înv) ~sema, ~seama, ~seamna / Pzi: ~mez / E: în- + săma] (Pop) 1-2 A câștiga. 3-4 ( Udp „de”) A face cuiva rost de ceva.

ÎNSĂMÁ, însắm vb. I. Tranz. și intranz. (Reg.) A câștiga, a agonisi. [Var.: însemá vb. I] – Din în- + samă.

ÎNSĂMA vb. (Mold.) A agonisi, a procura.A: Nice mir nu putură însăma să ungă trupul. VARLAAM. Să îmble să însame bani. AXINTE URICARIUL. // C: Nice mir . . . nu putură însăma să ungă trupul. C 1729, 56v. Etimologie: pref. în- + samă. Cf. s u r z u i (1).

însắm, a -ămá v. tr. (d. samă). Trans. Procur, fac rost de: el însamă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!însămá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 însámă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSĂMÁ vb. v. agonisi, dobândi, procura.

însăma vb. v. AGONISI. DOBÎNDI. PROCURA.

Intrare: însămare
însămare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însămare
  • ‑nsămare
  • însămarea
  • ‑nsămarea
plural
  • însămări
  • ‑nsămări
  • însămările
  • ‑nsămările
genitiv-dativ singular
  • însămări
  • ‑nsămări
  • însămării
  • ‑nsămării
plural
  • însămări
  • ‑nsămări
  • însămărilor
  • ‑nsămărilor
vocativ singular
plural
Intrare: însăma
verb (VT22)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însăma
  • ‑nsăma
  • însămare
  • ‑nsămare
  • însămat
  • ‑nsămat
  • însămatu‑
  • ‑nsămatu‑
  • însămând
  • ‑nsămând
  • însămându‑
  • ‑nsămându‑
singular plural
  • însa
  • ‑nsa
  • însămați
  • ‑nsămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însăm
  • ‑nsăm
(să)
  • însăm
  • ‑nsăm
  • însămam
  • ‑nsămam
  • însămai
  • ‑nsămai
  • însămasem
  • ‑nsămasem
a II-a (tu)
  • însămi
  • ‑nsămi
(să)
  • însămi
  • ‑nsămi
  • însămai
  • ‑nsămai
  • însămași
  • ‑nsămași
  • însămaseși
  • ‑nsămaseși
a III-a (el, ea)
  • însa
  • ‑nsa
(să)
  • însame
  • ‑nsame
  • însăme
  • ‑nsăme
  • însăma
  • ‑nsăma
  • însămă
  • ‑nsămă
  • însămase
  • ‑nsămase
plural I (noi)
  • însămăm
  • ‑nsămăm
(să)
  • însămăm
  • ‑nsămăm
  • însămam
  • ‑nsămam
  • însămarăm
  • ‑nsămarăm
  • însămaserăm
  • ‑nsămaserăm
  • însămasem
  • ‑nsămasem
a II-a (voi)
  • însămați
  • ‑nsămați
(să)
  • însămați
  • ‑nsămați
  • însămați
  • ‑nsămați
  • însămarăți
  • ‑nsămarăți
  • însămaserăți
  • ‑nsămaserăți
  • însămaseți
  • ‑nsămaseți
a III-a (ei, ele)
  • însa
  • ‑nsa
(să)
  • însame
  • ‑nsame
  • însăme
  • ‑nsăme
  • însămau
  • ‑nsămau
  • însăma
  • ‑nsăma
  • însămaseră
  • ‑nsămaseră
verb (VT25)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însema
  • ‑nsema
  • însemare
  • ‑nsemare
  • însemat
  • ‑nsemat
  • însematu‑
  • ‑nsematu‑
  • însemând
  • ‑nsemând
  • însemându‑
  • ‑nsemându‑
singular plural
  • însea
  • ‑nsea
  • însemați
  • ‑nsemați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însem
  • ‑nsem
(să)
  • însem
  • ‑nsem
  • însemam
  • ‑nsemam
  • însemai
  • ‑nsemai
  • însemasem
  • ‑nsemasem
a II-a (tu)
  • însemi
  • ‑nsemi
(să)
  • însemi
  • ‑nsemi
  • însemai
  • ‑nsemai
  • însemași
  • ‑nsemași
  • însemaseși
  • ‑nsemaseși
a III-a (el, ea)
  • însea
  • ‑nsea
(să)
  • înseme
  • ‑nseme
  • însema
  • ‑nsema
  • însemă
  • ‑nsemă
  • însemase
  • ‑nsemase
plural I (noi)
  • însemăm
  • ‑nsemăm
(să)
  • însemăm
  • ‑nsemăm
  • însemam
  • ‑nsemam
  • însemarăm
  • ‑nsemarăm
  • însemaserăm
  • ‑nsemaserăm
  • însemasem
  • ‑nsemasem
a II-a (voi)
  • însemați
  • ‑nsemați
(să)
  • însemați
  • ‑nsemați
  • însemați
  • ‑nsemați
  • însemarăți
  • ‑nsemarăți
  • însemaserăți
  • ‑nsemaserăți
  • însemaseți
  • ‑nsemaseți
a III-a (ei, ele)
  • însea
  • ‑nsea
(să)
  • înseme
  • ‑nseme
  • însemau
  • ‑nsemau
  • însema
  • ‑nsema
  • însemaseră
  • ‑nsemaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însăma însema

etimologie:

  • în- + samă
    surse: DLRM