12 definiții pentru însăma
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
însăma vti [At: LET. II, 150/14 / V: (înv) ~sema, ~seama, ~seamna / Pzi: ~mez / E: în- + săma] (Pop) 1-2 A câștiga. 3-4 ( Udp „de”) A face cuiva rost de ceva.
ÎNSĂMA, însăm vb. I. Tranz. și intranz. (Reg.) A cîștiga, a agonisi. [Var.: însema vb. I] – Din în- + samă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSĂMA vb. (Mold.) A agonisi, a procura.A: Nice mir nu putură însăma să ungă trupul. VARLAAM. Să îmble să însame bani. AXINTE URICARIUL. // C: Nice mir . . . nu putură însăma să ungă trupul. C 1729, 56v. Etimologie: pref. în- + samă. Cf. s u r z u i (1).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înseama v vz însăma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înseamna v vz însăma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
însema v vz însăma
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSEMA vb. I. v. însăma.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
însăm, a -ămá v. tr. (d. samă). Trans. Procur, fac rost de: el însamă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
însăma (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. însăm, 3 însamă; conj. prez. 1 sg. să însăm, 3 să însame; imper. 2 sg. afirm. însamă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!însăma (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 însamă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNSĂMA vb. v. agonisi, dobândi, procura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
însăma vb. v. AGONISI. DOBÎNDI. PROCURA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT22) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT25) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
însăma, însămverb
etimologie:
- în- + samă DLRM