2 intrări

18 definiții

înrădăcinare sf [At: BIBLIA (1688), 379 / Pl: ~nări / E: înrădăcina] 1 Fixare în pământ prin rădăcini. 2 Pătrundere a unor idei, convingeri etc. în conștiință, în obișnuință.

ÎNRĂDĂCINÁRE s. f. Acțiunea de a se înrădăcina.V. înrădăcina.

ÎNRĂDĂCINÁRE s. f. Acțiunea de a se înrădăcina.V. înrădăcina.

ÎNRĂDĂCINÁRE s. f. Acțiunea de a se înrădăcina. Organizațiile de partid luptă pentru înrădăcinarea intransigenței revoluționare în aplicarea politicii partidului nostru. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 5, 56.

înrădăcináre s. f., g.-d. art. înrădăcinắrii

ÎNRĂDĂCINÁRE s. încuibare, statornicire. (~ unui obicei.)

înrădăcina vr [At: CORESI, EV. 107/13 / Pzi: ~nez / E: în- + rădăcină] 1 (D. plante) A se fixa în pământ prin rădăcini. 2 (Fig; d. idei, convingeri etc.) A pătrunde adânc în conștiință, în obișnuință etc.

ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, vb. I. Refl. A se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini. ♦ Fig. A pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – În + rădăcină.

ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, vb. I. Refl. A se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini. ♦ Fig. A pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.). – În + rădăcină.

ÎNRĂDĂCINÁ, înrădăcinez, vb. I. Refl. A se încuiba adînc, fără să mai poată fi extirpat. Începu a-l tracta pentru plămîni, dar nu putu învinge răul care se înrădăcinase. NEGRUZZI, S. II 154. ♦ (Despre idei, metode, deprinderi) A prinde rădăcini, a intra adînc (în obișnuință, în conștiință etc.), a pătrunde adînc, temeinic. Se înrădăcinează tot mai adînc în mase atitudinea conștiincioasă în ceea ce privește respectarea legilor și îndeplinirea obligațiilor față de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2630.

înrădăciná (a ~) vb., ind. prez. 3 înrădăcineáză

ÎNRĂDĂCINÁ vb. a se încuiba, a se statornici, (fig.) a se înțeleni. (Un obicei care s-a ~.)

A SE ÎNRĂDĂCINÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre plante) A slobozi rădăcini (adânci); a se fixa în pământ cu ajutorul rădăcinilor. 2) fig. (despre obiceiuri, idei) A prinde rădăcini; a intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se încetățeni; a se statornici; a se împământeni; a se consimți. /în + rădăcină

A ÎNRĂDĂCINÁ ~éz tranz. A face să se înrădăcineze. /în + rădăcină

înrădăcinà v. 1. a prinde rădăcină; 2. fig. a se împlânta: erorile se înrădăcinează ușor.

înrădăcinéz v. tr. (d. rădăcină). Fig. Fixez, sădesc: a înrădăcina patriotizmu în inima copiilor. V. refl. Mă fixez, prind rădăcină: erorile se înrădăcinează ușor. – Vechĭ și răd-.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

înrădăcináre s. f., g.-d. art. înrădăcinării

ÎNRĂDĂCINARE s. încuibare, statornicire. (~ unui obicei.)

înrădăciná vb., ind. prez. 1 sg. înrădăcinéz, 3 sg. și pl. înrădăcineáză

ÎNRĂDĂCINA vb. a se încuiba, a se statornici, (fig.) a se înțeleni. (Un obicei care s-a ~.)

Intrare: înrădăcinare
înrădăcinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrădăcinare
  • ‑nrădăcinare
  • înrădăcinarea
  • ‑nrădăcinarea
plural
  • înrădăcinări
  • ‑nrădăcinări
  • înrădăcinările
  • ‑nrădăcinările
genitiv-dativ singular
  • înrădăcinări
  • ‑nrădăcinări
  • înrădăcinării
  • ‑nrădăcinării
plural
  • înrădăcinări
  • ‑nrădăcinări
  • înrădăcinărilor
  • ‑nrădăcinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înrădăcina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înrădăcina
  • ‑nrădăcina
  • înrădăcinare
  • ‑nrădăcinare
  • înrădăcinat
  • ‑nrădăcinat
  • înrădăcinatu‑
  • ‑nrădăcinatu‑
  • înrădăcinând
  • ‑nrădăcinând
  • înrădăcinându‑
  • ‑nrădăcinându‑
singular plural
  • înrădăcinea
  • ‑nrădăcinea
  • înrădăcinați
  • ‑nrădăcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înrădăcinez
  • ‑nrădăcinez
(să)
  • înrădăcinez
  • ‑nrădăcinez
  • înrădăcinam
  • ‑nrădăcinam
  • înrădăcinai
  • ‑nrădăcinai
  • înrădăcinasem
  • ‑nrădăcinasem
a II-a (tu)
  • înrădăcinezi
  • ‑nrădăcinezi
(să)
  • înrădăcinezi
  • ‑nrădăcinezi
  • înrădăcinai
  • ‑nrădăcinai
  • înrădăcinași
  • ‑nrădăcinași
  • înrădăcinaseși
  • ‑nrădăcinaseși
a III-a (el, ea)
  • înrădăcinea
  • ‑nrădăcinea
(să)
  • înrădăcineze
  • ‑nrădăcineze
  • înrădăcina
  • ‑nrădăcina
  • înrădăcină
  • ‑nrădăcină
  • înrădăcinase
  • ‑nrădăcinase
plural I (noi)
  • înrădăcinăm
  • ‑nrădăcinăm
(să)
  • înrădăcinăm
  • ‑nrădăcinăm
  • înrădăcinam
  • ‑nrădăcinam
  • înrădăcinarăm
  • ‑nrădăcinarăm
  • înrădăcinaserăm
  • ‑nrădăcinaserăm
  • înrădăcinasem
  • ‑nrădăcinasem
a II-a (voi)
  • înrădăcinați
  • ‑nrădăcinați
(să)
  • înrădăcinați
  • ‑nrădăcinați
  • înrădăcinați
  • ‑nrădăcinați
  • înrădăcinarăți
  • ‑nrădăcinarăți
  • înrădăcinaserăți
  • ‑nrădăcinaserăți
  • înrădăcinaseți
  • ‑nrădăcinaseți
a III-a (ei, ele)
  • înrădăcinea
  • ‑nrădăcinea
(să)
  • înrădăcineze
  • ‑nrădăcineze
  • înrădăcinau
  • ‑nrădăcinau
  • înrădăcina
  • ‑nrădăcina
  • înrădăcinaseră
  • ‑nrădăcinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înrădăcinare

  • 1. Acțiunea de a se înrădăcina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: statornicire încuibare un exemplu
    exemple
    • Organizațiile de partid luptă pentru înrădăcinarea intransigenței revoluționare în aplicarea politicii partidului nostru. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 5, 56.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înrădăcina
    surse: DEX '09 DEX '98

înrădăcina înrădăcinare

  • 1. A se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. A se încuiba adânc, fără să mai poată fi extirpat.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Începu a-l tracta pentru plămîni, dar nu putu învinge răul care se înrădăcinase. NEGRUZZI, S. II 154.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat A pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se înrădăcinează tot mai adînc în mase atitudinea conștiincioasă în ceea ce privește respectarea legilor și îndeplinirea obligațiilor față de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2630.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + rădăcină
    surse: DEX '09 DEX '98