opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNOTĂTOR, -OARE, înotători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. ♦ Sportiv care practică înotul. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.

înotător, ~oare [At: CORESI, EV. 376/2 / S și: (nrc) înno~ / Pl: ~i, ~oare / E: înota + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană, ființă) care înoată. 3 smf (Înv) Navigator. 4 sfp (Om) Ordin al păsărilor care înoată. 5 sf Pasăre din ordinul înotătoarelor. 6 sf Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate. 7 sf (Bot; reg) Broscariță.

ÎNOTĂTOR, -OARE, înotători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.

ÎNOTĂTOR, -OARE, înotători, -oare, adj. Care știe să înoate, care înoată. Reptile înotătoare. ♦ (Substantivat) Persoană care practică înotul. A intrat sub corabie și înotătorii n-au mai putut-o găsi. SADOVEANU, F. J. 255. Vezi, fii cu băgare de seamă, înatătorule. Nu cumva să aud că ai fost iar la adînc. SEBASTIAN, T. 51. Un înotător de forță – premiul întîi la băi de mare la Constanța. BRĂESCU, V. A. 21.

ÎNOTĂTOR2 ~i m. și f. Persoană care practică înotul. /a înota + suf. ~ător

ÎNOTĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care înoată. /a înota + suf. ~ător

înotătór, -oáre adj. Care înoată saŭ știe să înoate. S. f., pl. oare (că se subînțelege aripă, tradus după fr. nageoire). Șt. nat. Aripă de pește. Pasăre înotătoare, palmipedă.

înnotător a. care știe să înnoate. ║ înnotătoare f. pl. clasă de păsări ce înnoată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înotător adj. m., s. m., pl. înotători; adj. f., s. f. sg. și pl. înotătoare

înotător adj. m., s. m., pl. înotători; adj. f., s. f. sg. și pl. înotătoare

înotător adj. m., s. m., pl. înotători; (ființă, aripioară) f. sg. și pl. înotătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNOTĂTOR s. v. marinar, navigator.

înotător s. v. MARINAR. NAVIGATOR.

Intrare: înotător (adj.)
înotător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înotător
  • ‑notător
  • înotătorul
  • înotătoru‑
  • ‑notătorul
  • ‑notătoru‑
  • înotătoare
  • ‑notătoare
  • înotătoarea
  • ‑notătoarea
plural
  • înotători
  • ‑notători
  • înotătorii
  • ‑notătorii
  • înotătoare
  • ‑notătoare
  • înotătoarele
  • ‑notătoarele
genitiv-dativ singular
  • înotător
  • ‑notător
  • înotătorului
  • ‑notătorului
  • înotătoare
  • ‑notătoare
  • înotătoarei
  • ‑notătoarei
plural
  • înotători
  • ‑notători
  • înotătorilor
  • ‑notătorilor
  • înotătoare
  • ‑notătoare
  • înotătoarelor
  • ‑notătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: înotător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înotător
  • ‑notător
  • înotătorul
  • înotătoru‑
  • ‑notătorul
  • ‑notătoru‑
plural
  • înotători
  • ‑notători
  • înotătorii
  • ‑notătorii
genitiv-dativ singular
  • înotător
  • ‑notător
  • înotătorului
  • ‑notătorului
plural
  • înotători
  • ‑notători
  • înotătorilor
  • ‑notătorilor
vocativ singular
  • înotătorule
  • ‑notătorule
plural
  • înotătorilor
  • ‑notătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înotător, înotătoareadjectiv

  • 1. Care înoată, care știe să înoate. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Reptile înotătoare. DLRLC
etimologie:
  • Înota + -ător. DEX '09

înotător, înotătorisubstantiv masculin
înotătoare, înotătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană, ființă care înoată, care știe să înoate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A intrat sub corabie și înotătorii n-au mai putut-o găsi. SADOVEANU, F. J. 255. DLRLC
    • format_quote Vezi, fii cu băgare de seamă, înotătorule. Nu cumva să aud că ai fost iar la adînc. SEBASTIAN, T. 51. DLRLC
    • format_quote Un înotător de forță – premiul întîi la băi de mare la Constanța. BRĂESCU, V. A. 21. DLRLC
    • 1.1. Sportiv(ă) care practică înotul. DEX '09
etimologie:
  • Înota + -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.