2 intrări

19 definiții

ÎNNOROÍT, -Ă, înnoroiți, -te, adj. Umplut de noroi; înfundat în noroi. [Var.: înnoroiát, -ă adj.] – V. înnoroi.

ÎNNOROÍT, -Ă, înnoroiți, -te, adj. Umplut de noroi; înfundat în noroi. [Var.: înnoroiát, -ă adj.] – V. înnoroi.

ÎNNOROÍT, -Ă, innoroiți, -te, adj. Plin de noroi, umplut de noroi. Șosele innoroite. – Variantă: înnoroiát,-ă (C. PETRESCU, Î. I 241) adj.

ÎNNOROÍT adj. v. împotmolit, înglodat, înnămolit, nămolit.

ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroiá vb. I] – În + noroi.

ÎNNOROIÁ vb. I v. înnoroi.

ÎNNOROIÁT, -Ă adj. v. înnoroit.

ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroiá vb. I] – În + noroi.

ÎNNOROIÁ vb. I v. înnoroi.

ÎNNOROIÁT, -Ă adj. v. înnoroit.

ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se înfunda în noroi (v. împotmoli); a se umple de noroi. Cu calu-n nămol intra Și mai rău se-nnoroia. ȘEZ. VIII 167. – Variantă: înnoroiá vb. I.

ÎNNOROIÁT, -Ă adj. v. înnoroit.

înnoroí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiésc, imperf. 3 sg. înnoroiá; conj. prez. 3 înnoroiáscă

înnoroí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiésc, imperf. 3 sg. înnoroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoroiáscă

ÎNNOROÍ vb. v. împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, noroi.

înoroĭésc v. tr. (în și noroĭ). Vest. Bag în noroĭ, înglodez. V. refl. Mă înglodez. – Și înnoroĭesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

înnoroít adj. v. ÎMPOTMOLIT. ÎNGLODAT. ÎNNĂMOLIT. NĂMOLIT.

înnoroí vb. v. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NOROI.

Intrare: înnoroit
înnoroit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înnoroit înnoroitul înnoroi înnoroita
plural înnoroiți înnoroiții înnoroite înnoroitele
genitiv-dativ singular înnoroit înnoroitului înnoroite înnoroitei
plural înnoroiți înnoroiților înnoroite înnoroitelor
vocativ singular
plural
înnoroiat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înnoroiat înnoroiatul înnoroia înnoroiata
plural înnoroiați înnoroiații înnoroiate înnoroiatele
genitiv-dativ singular înnoroiat înnoroiatului înnoroiate înnoroiatei
plural înnoroiați înnoroiaților înnoroiate înnoroiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înnoroi
verb (VT408) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înnoroi înnoroire înnoroit înnoroind singular plural
înnoroiește înnoroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înnoroiesc (să) înnoroiesc înnoroiam înnoroii înnoroisem
a II-a (tu) înnoroiești (să) înnoroiești înnoroiai înnoroiși înnoroiseși
a III-a (el, ea) înnoroiește (să) înnoroiască înnoroia înnoroi înnoroise
plural I (noi) înnoroim (să) înnoroim înnoroiam înnoroirăm înnoroiserăm, înnoroisem*
a II-a (voi) înnoroiți (să) înnoroiți înnoroiați înnoroirăți înnoroiserăți, înnoroiseți*
a III-a (ei, ele) înnoroiesc (să) înnoroiască înnoroiau înnoroi înnoroiseră
verb (VT213) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înnoroia înnoroiere înnoroiat înnoroind singular plural
înnoroia înnoroiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înnoroiez (să) înnoroiez înnoroiam înnoroiai înnoroiasem
a II-a (tu) înnoroiezi (să) înnoroiezi înnoroiai înnoroiași înnoroiaseși
a III-a (el, ea) înnoroia (să) înnoroieze înnoroia înnoroie înnoroiase
plural I (noi) înnoroiem (să) înnoroiem înnoroiam înnoroiarăm înnoroiaserăm, înnoroiasem*
a II-a (voi) înnoroiați (să) înnoroiați înnoroiați înnoroiarăți înnoroiaserăți, înnoroiaseți*
a III-a (ei, ele) înnoroia (să) înnoroieze înnoroiau înnoroia înnoroiaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)