2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNEGURÁT, -Ă, înnegurați, -te, adj. Acoperit de negură sau de ceață; întunecat; fig. (despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) întunecat, posomorât. – V. înnegura.

ÎNNEGURÁT, -Ă, înnegurați, -te, adj. Acoperit de negură sau de ceață; întunecat; fig. (despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) întunecat, posomorât. – V. înnegura.

înnegurat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 168/2 / S și: (înv) îne~ / Pl: ~ați, ~e / E: înnegura] 1 (D. cer) Acoperit cu negură, ceață etc. 2 (Fig; d. oameni) Posomorât. 3 (D. privire) Împăienjenit.

ÎNNEGURÁT, -Ă, înnegurați, -te, adj. 1. Acoperit de negură sau de ceață. În albăstreala înnegurată a cerului se pierdeau culmile păduroase. ODOBESCU, S. III 195. 2. Fig. (Despre persoane, fața sau privirea lor) Întunecat, posomorît. Cîțiva boieri cu privirile înnegurate pătrunseră pînă la Tomșa. SADOVEANU, O. VII 18. Numai singur el Să mi se prefacă Că nu-i supărat, Nu-i înnegurat. COȘBUC, P. II 152. – Variantă: negurát, -ă (NEGRUZZI, S. II 21) adj.

ÎNNEGURÁ, înnegurez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. ♦ Fig. (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.

ÎNNEGURÁ, înnegurez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. ♦ Fig. (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.

înnegura [At: NEGRUZZI, S. I, 110 / S și: (înv) îne~ / Pzi: ~rez / E: în- + negură] 1-2 vtr (D. cer) A (se) acoperi cu negură, cu ceață. 3-4 vr (Fig; d. oameni) A căpăta o expresie tristă Si: a se întuneca. 5-6 vtr (D. privire) A (se) împăienjeni.

ÎNNEGURÁ, înnegurez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi cu negură, cu ceață. Aburii, înălțîndu-se de pe apă, începeau a înnegura orizontele amurgit. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Fig. Singurul nor care înnegură astă viață lină, fu peste doi ani... moartea bunicăi. NEGRUZZI, S. I 110. ◊ Refl. Soarele cade roșu, mărit, printre nori, dincolo de dealul care s-a înnegurat ca o umbră. CAMIL PETRESCU, O. I 296. (Fig.) În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24. 2. Refl. Fig. (Despre persoane, fața sau privirea lor) A căpăta o expresie tristă, a se întuneca. Ochii căprii ai lui Tudor se înnegurară. SADOVEANU, O. VII 66. ◊ Tranz. Dinspre fluviu se arătă o mașină... ochii se întoarseră într-acolo, urmărind-o, și ca un semn rău înnegură obrazurile. CAMILAR, N. I 258. Taci, măicuța me, Nu mă-nnegura, Că te-oi blăstăma. ȘEZ. II 83. ♦ (Despre ochi sau privire) A se tulbura, a se împăienjeni. I se înnegură privirea, dar pe urmă văzu limpede. SADOVEANU, O. VII 54.

A SE ÎNNEGURÁ mă ~éz intranz. 1) A fi învăluit de negură. 2) A apărea negură. 3) (despre persoane) A deveni trist; a se întrista; a se mâhni; a se înnora; a se posomorî; a se mohorî. 4) fig. (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se încețoșa; a se tulbura; a se întuneca. /în + negură

A ÎNNEGURÁ ~éz 1. tranz. A face să se înnegureze. 2. intranz. A apărea negură. /în + negură

îneguréz v. tr. Acoper cu negură. V. refl. Mă acoper cu negură: munțiĭ s’aŭ înegurat. Fig. Mă posomorăsc. – Se zice și se scrie și înnegurez. V. cețat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnegura (a ~) vb., ind. prez. 3 înnegurea

înnegurá vb., ind. prez. 3 sg. înnegureáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNEGURÁT adj. 1. v. înnorat. 2. v. cețos. 3. v. împăienjenit.

ÎNNEGURÁT adj. v. întristat, mâhnit, posomorât, trist.

înnegurat adj. v. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. POSOMORÎT. TRIST.

ÎNNEGURAT adj. 1. închis, înnorat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorît, urît, (înv.) ponegrit. (Cer ~.) 2. cețos, încețoșat, nebulos, neguros, pîclos, (rar) neguratic, neguriu. (Vreme ~.) 3. împăienjenit, încețoșat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~; privire ~.)

ÎNNEGURÁ vb. 1. v. înnora. 2. a se încețoșa. (Vremea s-a ~.) 3. v. împăienjeni.

ÎNNEGURÁ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.

înnegura vb. v. ÎNTRISTA. MÎHNI. POSOMORÎ.

ÎNNEGURA vb. 1. a se închide, a se înnora, a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.) 2. a se încețoșa. (Vremea s-a ~.) 3. a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~.)

A (se) înnegura ≠ a (se) însenina, a (se) înveseli, a se învoioșa, a se lumina

Intrare: înnegurat
înnegurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnegurat
  • ‑nnegurat
  • înneguratul
  • înneguratu‑
  • ‑nneguratul
  • ‑nneguratu‑
  • înnegura
  • ‑nnegura
  • înnegurata
  • ‑nnegurata
plural
  • înnegurați
  • ‑nnegurați
  • înnegurații
  • ‑nnegurații
  • înnegurate
  • ‑nnegurate
  • înneguratele
  • ‑nneguratele
genitiv-dativ singular
  • înnegurat
  • ‑nnegurat
  • înneguratului
  • ‑nneguratului
  • înnegurate
  • ‑nnegurate
  • înneguratei
  • ‑nneguratei
plural
  • înnegurați
  • ‑nnegurați
  • înneguraților
  • ‑nneguraților
  • înnegurate
  • ‑nnegurate
  • înneguratelor
  • ‑nneguratelor
vocativ singular
plural
negurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negurat
  • neguratul
  • neguratu‑
  • negura
  • negurata
plural
  • negurați
  • negurații
  • negurate
  • neguratele
genitiv-dativ singular
  • negurat
  • neguratului
  • negurate
  • neguratei
plural
  • negurați
  • neguraților
  • negurate
  • neguratelor
vocativ singular
plural
Intrare: înnegura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnegura
  • ‑nnegura
  • înnegurare
  • ‑nnegurare
  • înnegurat
  • ‑nnegurat
  • înneguratu‑
  • ‑nneguratu‑
  • înnegurând
  • ‑nnegurând
  • înnegurându‑
  • ‑nnegurându‑
singular plural
  • înnegurea
  • ‑nnegurea
  • înnegurați
  • ‑nnegurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnegurez
  • ‑nnegurez
(să)
  • înnegurez
  • ‑nnegurez
  • înneguram
  • ‑nneguram
  • înnegurai
  • ‑nnegurai
  • înnegurasem
  • ‑nnegurasem
a II-a (tu)
  • înnegurezi
  • ‑nnegurezi
(să)
  • înnegurezi
  • ‑nnegurezi
  • înnegurai
  • ‑nnegurai
  • înnegurași
  • ‑nnegurași
  • înneguraseși
  • ‑nneguraseși
a III-a (el, ea)
  • înnegurea
  • ‑nnegurea
(să)
  • înnegureze
  • ‑nnegureze
  • înnegura
  • ‑nnegura
  • înnegură
  • ‑nnegură
  • înnegurase
  • ‑nnegurase
plural I (noi)
  • înnegurăm
  • ‑nnegurăm
(să)
  • înnegurăm
  • ‑nnegurăm
  • înneguram
  • ‑nneguram
  • înnegurarăm
  • ‑nnegurarăm
  • înneguraserăm
  • ‑nneguraserăm
  • înnegurasem
  • ‑nnegurasem
a II-a (voi)
  • înnegurați
  • ‑nnegurați
(să)
  • înnegurați
  • ‑nnegurați
  • înnegurați
  • ‑nnegurați
  • înnegurarăți
  • ‑nnegurarăți
  • înneguraserăți
  • ‑nneguraserăți
  • înneguraseți
  • ‑nneguraseți
a III-a (ei, ele)
  • înnegurea
  • ‑nnegurea
(să)
  • înnegureze
  • ‑nnegureze
  • înnegurau
  • ‑nnegurau
  • înnegura
  • ‑nnegura
  • înneguraseră
  • ‑nneguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnegurat, înneguraadjectiv

  • 1. Acoperit de negură sau de ceață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întunecat
    • format_quote În albăstreala înnegurată a cerului se pierdeau culmile păduroase. ODOBESCU, S. III 195. DLRLC
    • 1.1. figurat Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor: posomorât, întunecat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cîțiva boieri cu privirile înnegurate pătrunseră pînă la Tomșa. SADOVEANU, O. VII 18. DLRLC
      • format_quote Numai singur el Să mi se prefacă Că nu-i supărat, Nu-i înnegurat. COȘBUC, P. II 152. DLRLC
etimologie:
  • vezi înnegura DEX '09 DEX '98

înnegura, înnegurezverb

  • 1. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întuneca
    • format_quote Aburii, înălțîndu-se de pe apă, începeau a înnegura orizontele amurgit. ODOBESCU, S. III 96. DLRLC
    • format_quote figurat Singurul nor care înnegură astă viață lină, fu peste doi ani... moartea bunicăi. NEGRUZZI, S. I 110. DLRLC
    • format_quote Soarele cade roșu, mărit, printre nori, dincolo de dealul care s-a înnegurat ca o umbră. CAMIL PETRESCU, O. I 296. DLRLC
    • format_quote figurat În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: întuneca
      • format_quote Ochii căprii ai lui Tudor se înnegurară. SADOVEANU, O. VII 66. DLRLC
      • format_quote Dinspre fluviu se arătă o mașină... ochii se întoarseră într-acolo, urmărind-o, și ca un semn rău înnegură obrazurile. CAMILAR, N. I 258. DLRLC
      • format_quote Taci, măicuța me, Nu mă-nnegura, Că te-oi blăstăma. ȘEZ. II 83. DLRLC
      • 1.1.1. reflexiv (Despre ochi sau privire) A se tulbura, a se împăienjeni. DLRLC
        • format_quote I se înnegură privirea, dar pe urmă văzu limpede. SADOVEANU, O. VII 54. DLRLC
etimologie:
  • În + negură DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.