20 de definiții pentru înnămoli înnomoli nămoli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. [Var.: înnomolí vb. IV] – În + nămol.

ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. [Var.: înnomolí vb. IV] – În + nămol.

înnămoli [At: (a. 1783) URICARIUL, XVI, 229 / V: (înv) ~nom~ / S și: înă~ / Pzi: ~lesc / E: în- + nămol] 1-2 vtr A (se) înfunda în nămol Si: a (se) împotmoli. 3 vr (D. albia unei ape curgătoare) A se îngusta din cauza aluviunilor. 4-5 vtr A (se) murdări de nămol Si: a (se) înnoroi.

ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. Refl. A se înfunda în nămol; a se îngloda, a se împotmoli. Joi s-a înnămolit piroscaful «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG. – Variante: înnomolí (VISSARION, B. 241, DUNĂREANU, N. 29, ISPIRESCU, L. 169), nămolí (I. IONESCU, P. 386) vb. IV.

A ÎNNĂMOLÍ ~ésc tranz. A face să se înnămolească. /în + nămol

A SE ÎNNĂMOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre vehicule, oameni) A se înfunda în nămol (fără a putea să înainteze); a se îngloda; a se noroi. 2) (despre albia unui râu) A-și micșora secțiunea de curgere din cauza depunerilor materialului adus de curentul de apă; a se îngusta din cauza aluviunilor; a se împotmoli. /în + nămol

ÎNNOMOLÍ vb. IV v. înnămoli.

ÎNNOMOLÍ vb. IV v. înnămoli.

ÎNNOMOLÍ vb. IV v. înnămoli.

înnomoli v vz înnămoli

înnomolì v. 1. a intra în nomol; 2. fig. a intra într’o afacere rea.

înomolésc și înămolésc v. tr. (d. nomol, nămol; pol. namulic). Bag în nomol saŭ acoper cu nomol. V. refl. Mă bag în nomol (nisip ș. a.) și nu pot ĭeși: vaporu s’a înomolit (maĭ rar trenu s’a înomolit îld. s’a troĭenit). – Și nomolesc, nămolesc. Și înn-.

nămolésc V. înomolesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnămolésc, imperf. 3 sg. înnămoleá; conj. prez. 3 înnămoleáscă

înnămolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnămolésc, imperf. 3 sg. înnămoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnămoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNĂMOLÍ vb. v. împotmoli.

ÎNNĂMOLI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruța s-a ~ în drum.)

Intrare: înnămoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnămoli
  • ‑nnămoli
  • înnămolire
  • ‑nnămolire
  • înnămolit
  • ‑nnămolit
  • înnămolitu‑
  • ‑nnămolitu‑
  • înnămolind
  • ‑nnămolind
  • înnămolindu‑
  • ‑nnămolindu‑
singular plural
  • înnămolește
  • ‑nnămolește
  • înnămoliți
  • ‑nnămoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnămolesc
  • ‑nnămolesc
(să)
  • înnămolesc
  • ‑nnămolesc
  • înnămoleam
  • ‑nnămoleam
  • înnămolii
  • ‑nnămolii
  • înnămolisem
  • ‑nnămolisem
a II-a (tu)
  • înnămolești
  • ‑nnămolești
(să)
  • înnămolești
  • ‑nnămolești
  • înnămoleai
  • ‑nnămoleai
  • înnămoliși
  • ‑nnămoliși
  • înnămoliseși
  • ‑nnămoliseși
a III-a (el, ea)
  • înnămolește
  • ‑nnămolește
(să)
  • înnămolească
  • ‑nnămolească
  • înnămolea
  • ‑nnămolea
  • înnămoli
  • ‑nnămoli
  • înnămolise
  • ‑nnămolise
plural I (noi)
  • înnămolim
  • ‑nnămolim
(să)
  • înnămolim
  • ‑nnămolim
  • înnămoleam
  • ‑nnămoleam
  • înnămolirăm
  • ‑nnămolirăm
  • înnămoliserăm
  • ‑nnămoliserăm
  • înnămolisem
  • ‑nnămolisem
a II-a (voi)
  • înnămoliți
  • ‑nnămoliți
(să)
  • înnămoliți
  • ‑nnămoliți
  • înnămoleați
  • ‑nnămoleați
  • înnămolirăți
  • ‑nnămolirăți
  • înnămoliserăți
  • ‑nnămoliserăți
  • înnămoliseți
  • ‑nnămoliseți
a III-a (ei, ele)
  • înnămolesc
  • ‑nnămolesc
(să)
  • înnămolească
  • ‑nnămolească
  • înnămoleau
  • ‑nnămoleau
  • înnămoli
  • ‑nnămoli
  • înnămoliseră
  • ‑nnămoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnomoli
  • ‑nnomoli
  • înnomolire
  • ‑nnomolire
  • înnomolit
  • ‑nnomolit
  • înnomolitu‑
  • ‑nnomolitu‑
  • înnomolind
  • ‑nnomolind
  • înnomolindu‑
  • ‑nnomolindu‑
singular plural
  • înnomolește
  • ‑nnomolește
  • înnomoliți
  • ‑nnomoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnomolesc
  • ‑nnomolesc
(să)
  • înnomolesc
  • ‑nnomolesc
  • înnomoleam
  • ‑nnomoleam
  • înnomolii
  • ‑nnomolii
  • înnomolisem
  • ‑nnomolisem
a II-a (tu)
  • înnomolești
  • ‑nnomolești
(să)
  • înnomolești
  • ‑nnomolești
  • înnomoleai
  • ‑nnomoleai
  • înnomoliși
  • ‑nnomoliși
  • înnomoliseși
  • ‑nnomoliseși
a III-a (el, ea)
  • înnomolește
  • ‑nnomolește
(să)
  • înnomolească
  • ‑nnomolească
  • înnomolea
  • ‑nnomolea
  • înnomoli
  • ‑nnomoli
  • înnomolise
  • ‑nnomolise
plural I (noi)
  • înnomolim
  • ‑nnomolim
(să)
  • înnomolim
  • ‑nnomolim
  • înnomoleam
  • ‑nnomoleam
  • înnomolirăm
  • ‑nnomolirăm
  • înnomoliserăm
  • ‑nnomoliserăm
  • înnomolisem
  • ‑nnomolisem
a II-a (voi)
  • înnomoliți
  • ‑nnomoliți
(să)
  • înnomoliți
  • ‑nnomoliți
  • înnomoleați
  • ‑nnomoleați
  • înnomolirăți
  • ‑nnomolirăți
  • înnomoliserăți
  • ‑nnomoliserăți
  • înnomoliseți
  • ‑nnomoliseți
a III-a (ei, ele)
  • înnomolesc
  • ‑nnomolesc
(să)
  • înnomolească
  • ‑nnomolească
  • înnomoleau
  • ‑nnomoleau
  • înnomoli
  • ‑nnomoli
  • înnomoliseră
  • ‑nnomoliseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nămoli
  • nămolire
  • nămolit
  • nămolitu‑
  • nămolind
  • nămolindu‑
singular plural
  • nămolește
  • nămoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nămolesc
(să)
  • nămolesc
  • nămoleam
  • nămolii
  • nămolisem
a II-a (tu)
  • nămolești
(să)
  • nămolești
  • nămoleai
  • nămoliși
  • nămoliseși
a III-a (el, ea)
  • nămolește
(să)
  • nămolească
  • nămolea
  • nămoli
  • nămolise
plural I (noi)
  • nămolim
(să)
  • nămolim
  • nămoleam
  • nămolirăm
  • nămoliserăm
  • nămolisem
a II-a (voi)
  • nămoliți
(să)
  • nămoliți
  • nămoleați
  • nămolirăți
  • nămoliserăți
  • nămoliseți
a III-a (ei, ele)
  • nămolesc
(să)
  • nămolească
  • nămoleau
  • nămoli
  • nămoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnămoli înnămolire înnămolit înnomoli înnomolire înnomolit nămoli

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: noroi (verb) împotmoli îngloda un exemplu
    exemple
    • Joi s-a înnămolit piroscaful «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: împotmoli

etimologie:

  • În + nămol
    surse: DEX '09 DEX '98