3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; junghietor. ♦ Care produce junghiuri. 2. S. m. Persoană care înjunghie animale; junghietor. 3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; junghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -tor.

înjunghietor, ~oare [At: N. TESTAMENT (1648), ap. DA ms / P: ~ghi-e~ / V: ~nghet~ / Pl: ~i, ~oare / E: înjunghia + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ucide. 3-4 smf, a (Persoană) care taie animale. 5 a Care produce junghiuri. 6 sn (Înv) Altar pe care se aduce un sacrificiu.

ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; (pop.) junghietor. ♦ Care produce junghiuri. 2. S. m. Persoană care înjunghie animale; (pop.) junghietor. 3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; (pop.) junghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -tor.

ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, s. m. și f. (Și în forma junghietor) Care înjunghie, care ucide, care omoară. Duse cuțitul... în casa Despincăi ca să cază vina asupra ei... ca pe una ce se va socoti de junghietoare. GORJAN, H. IV 207. ♦ Muncitor care înjunghie, taie animalele. ♦ (Adjectival) Care produce junghiuri. Fugi, junghi înjunghietor, că te-mbrac în haine de fuior. ȘEZ. VII 55. – Pronunțat: -ghi-e-. – Variantă: junghietór, -oáre s. m. și f.

înjunghetor, ~oare smf, a vz înjunghietor

JUNGHIETÓR, -OÁRE s. m. și f. v. înjunghietor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înjunghietór (-ghi-e-) adj. m., pl. înjunghietóri; f. sg. și pl. înjunghietoáre

înjunghia, -ghii 2, -ghie 3, -ghiat prt., -ghiere inf. s., -ghietor adj. v., -ghiind ger.

Intrare: înjunghietor (adj.)
înjunghietor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ghi-e-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorul
  • înjunghietoru‑
  • ‑njunghietorul
  • ‑njunghietoru‑
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoarea
  • ‑njunghietoarea
plural
  • înjunghietori
  • ‑njunghietori
  • înjunghietorii
  • ‑njunghietorii
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoarele
  • ‑njunghietoarele
genitiv-dativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorului
  • ‑njunghietorului
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoarei
  • ‑njunghietoarei
plural
  • înjunghietori
  • ‑njunghietori
  • înjunghietorilor
  • ‑njunghietorilor
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoarelor
  • ‑njunghietoarelor
vocativ singular
plural
înjunghetor (adj.) adjectiv
  • silabație: -ghe-tor
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjunghetor
  • ‑njunghetor
  • înjunghetorul
  • ‑njunghetorul
  • înjunghetoare
  • ‑njunghetoare
  • înjunghetoarea
  • ‑njunghetoarea
plural
  • înjunghetori
  • ‑njunghetori
  • înjunghetorii
  • ‑njunghetorii
  • înjunghetoare
  • ‑njunghetoare
  • înjunghetoarele
  • ‑njunghetoarele
genitiv-dativ singular
  • înjunghetor
  • ‑njunghetor
  • înjunghetorului
  • ‑njunghetorului
  • înjunghetoare
  • ‑njunghetoare
  • înjunghetoarei
  • ‑njunghetoarei
plural
  • înjunghetori
  • ‑njunghetori
  • înjunghetorilor
  • ‑njunghetorilor
  • înjunghetoare
  • ‑njunghetoare
  • înjunghetoarelor
  • ‑njunghetoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: înjunghietor (s.m.)
înjunghietor2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorul
  • înjunghietoru‑
  • ‑njunghietorul
  • ‑njunghietoru‑
plural
  • înjunghietori
  • ‑njunghietori
  • înjunghietorii
  • ‑njunghietorii
genitiv-dativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorului
  • ‑njunghietorului
plural
  • înjunghietori
  • ‑njunghietori
  • înjunghietorilor
  • ‑njunghietorilor
vocativ singular
  • înjunghietorule
  • ‑njunghietorule
plural
  • înjunghietorilor
  • ‑njunghietorilor
  • silabație: jun-ghi-e-tor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghietor
  • junghietorul
  • junghietoru‑
plural
  • junghietori
  • junghietorii
genitiv-dativ singular
  • junghietor
  • junghietorului
plural
  • junghietori
  • junghietorilor
vocativ singular
  • junghietorule
plural
  • junghietorilor
Intrare: înjunghietor (s.n.)
înjunghietor3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorul
  • înjunghietoru‑
  • ‑njunghietorul
  • ‑njunghietoru‑
plural
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoarele
  • ‑njunghietoarele
genitiv-dativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorului
  • ‑njunghietorului
plural
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoarelor
  • ‑njunghietoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înjunghietor (adj.) înjunghetor

  • 1. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: junghietor
    • 1.1. Care produce junghiuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fugi, junghi înjunghietor, că te-mbrac în haine de fuior. ȘEZ. VII 55.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Înjunghia + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98

înjunghietor (s.n.)

  • 1. Altar pe care se face sacrificarea.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: junghietor

etimologie:

  • Înjunghia + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98

înjunghietor, -oare înjunghietoare înjunghietor junghietoare junghietor

  • 1. Persoană care înjunghie animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: junghietor un exemplu
    exemple
    • Duse cuțitul... în casa Despincăi ca să cază vina asupra ei... ca pe una ce se va socoti de junghietoare. GORJAN, H. IV 207.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Muncitor care înjunghie, taie animalele.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înjunghia + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98