2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGRIJÁRE s. f. (Rar) Îngrijorare. – V. îngrija.

ÎNGRIJÁRE s. f. (Rar) Îngrijorare. – V. îngrija.

îngrijare sf [At: DA / Pl: ~jări / E: îngrija] (Rar) Îngrijorare.

ÎNGRIJÁRE s. f. (Rar) Îngrijorare, grijă, teamă. Această stare de lucruri pricinuia o mare îngrijare domnitorului. ODOBESCU, S. I 324. ♦ Fig. Neliniște, frămîntare. Valurile de iarbă, cînd înviate de o spornică verdeață, cînd ofilite sub pîrlitura soarelui... însuflă îngrijarea nestatornicului ocean. ODOBESCU, S. III 15.

ÎNGRIJÁ, îngrijez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îngrijora, a se neliniști. – În + grijă.

îngrija vtr [At: DA ms / Pzi: ~jez / E: în- + grijă] (Rar) 1-2 A (se) îngrijora (1-2).

ÎNGRIJÁ, îngrijez, vb. I. Refl. (Rar) A se îngrijora, a se neliniști. – În + grijă.

ÎNGRIJÁ, îngrijez, vb. I. Refl. (Rar) A se îngrijora, a se neliniști. Dă-i vin cît o putea bea, Da de bani nu te-ngrija. BIBICESCU, P. P. 295.

A SE ÎNGRIJÁ mă ~éz intranz. rar v. A SE ÎNGRIJORA. /în + grijă

îngrijéz v. tr. Vest. Îngrijorez, umplu de grijă. – Vechĭ. (Cant.) îngrijilivesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngrijáre (rar) s. f., g.-d. art. îngrijắrii

îngrijáre s. f., g.-d. art. îngrijării

!îngrijá (a se ~) (a se neliniști) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se îngrijeáză; ger. îngrijấndu-se

îngrijá (a se neliniști) vb., ind. prez. 1 sg. îngrijéz, 3 sg. și pl. îngrijeáză; ger. îngrijând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGRIJÁ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.

îngrija vb. v. ALARMA. FRĂMÎNTA. INTRIGA. ÎNGRIJORA. NELINIȘTI. SPERIA. TULBURA.

Intrare: îngrijare
îngrijare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrijare
  • ‑ngrijare
  • îngrijarea
  • ‑ngrijarea
plural
  • îngrijări
  • ‑ngrijări
  • îngrijările
  • ‑ngrijările
genitiv-dativ singular
  • îngrijări
  • ‑ngrijări
  • îngrijării
  • ‑ngrijării
plural
  • îngrijări
  • ‑ngrijări
  • îngrijărilor
  • ‑ngrijărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îngrija
verb (V203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrija
  • ‑ngrija
  • îngrijare
  • ‑ngrijare
  • îngrijat
  • ‑ngrijat
  • îngrijatu‑
  • ‑ngrijatu‑
  • îngrijând
  • ‑ngrijând
  • îngrijându‑
  • ‑ngrijându‑
singular plural
  • îngrijea
  • ‑ngrijea
  • îngrijați
  • ‑ngrijați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrijez
  • ‑ngrijez
(să)
  • îngrijez
  • ‑ngrijez
  • îngrijam
  • ‑ngrijam
  • îngrijai
  • ‑ngrijai
  • îngrijasem
  • ‑ngrijasem
a II-a (tu)
  • îngrijezi
  • ‑ngrijezi
(să)
  • îngrijezi
  • ‑ngrijezi
  • îngrijai
  • ‑ngrijai
  • îngrijași
  • ‑ngrijași
  • îngrijaseși
  • ‑ngrijaseși
a III-a (el, ea)
  • îngrijea
  • ‑ngrijea
(să)
  • îngrijeze
  • ‑ngrijeze
  • îngrija
  • ‑ngrija
  • îngrijă
  • ‑ngrijă
  • îngrijase
  • ‑ngrijase
plural I (noi)
  • îngrijăm
  • ‑ngrijăm
(să)
  • îngrijăm
  • ‑ngrijăm
  • îngrijam
  • ‑ngrijam
  • îngrijarăm
  • ‑ngrijarăm
  • îngrijaserăm
  • ‑ngrijaserăm
  • îngrijasem
  • ‑ngrijasem
a II-a (voi)
  • îngrijați
  • ‑ngrijați
(să)
  • îngrijați
  • ‑ngrijați
  • îngrijați
  • ‑ngrijați
  • îngrijarăți
  • ‑ngrijarăți
  • îngrijaserăți
  • ‑ngrijaserăți
  • îngrijaseți
  • ‑ngrijaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrijea
  • ‑ngrijea
(să)
  • îngrijeze
  • ‑ngrijeze
  • îngrijau
  • ‑ngrijau
  • îngrija
  • ‑ngrija
  • îngrijaseră
  • ‑ngrijaseră
îngrijilivi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngrijare

etimologie:

  • vezi îngrija
    surse: DEX '09 DEX '98

îngrija îngrijare îngrijilivi

etimologie:

  • În + grijă
    surse: DEX '09 DEX '98