2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGRĂDÍT, -Ă, îngrădiți, -te, adj. 1. Care a fost înconjurat cu gard pentru a izola. ♦ Fig. Care se află la adăpost, apărat cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Fig. Căruia i s-au impus limite de acțiune; stăvilit. – V. îngrădi.

ÎNGRĂDÍT, -Ă, îngrădiți, -te, adj. 1. Care a fost înconjurat cu gard pentru a izola. ♦ Fig. Care se află la adăpost, apărat cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Fig. Căruia i s-au impus limite de acțiune; stăvilit. – V. îngrădi.

îngrădit, ~ă a [At: CORESI, EV. 81/22 / Pl: ~iți, ~e / E: îngrădi] 1 Împrejmuit cu gard sau cu zid pentru a izola. 2 (Fig) Căruia i s-au impus restricții Si: stăvilit. 3 Protejat de ceva sau de cineva. 4 (Înv) Îndrăgostit. 5 Împletit. 6 (D. astre) Cu inele.

îngrădit a. 1. ocolit de un gard: grădină îngrădită; 2. fig. ocrotit: îngrădiți de lege EM.

îngrădít, -ă adj. Înconjurat cu gard: casă îngrădită. Fig. Apărat, protejat: popor îngrădit de legĭ. Înfrînat, oprit: pretențiunĭ îngrădite.

ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV. 1. Tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ Refl. Fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Tranz. Fig. A pune limite, a stăvili. 3. Refl. recipr. (Înv.) A se înțelege, a cădea de acord. – Cf. sl. graditi.

ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV. 1. Tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ Refl. Fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Tranz. Fig. A pune limite, a stăvili. 3. Refl. recipr. (Înv.) A se înțelege, a cădea de acord. – Cf. sl. graditi.

îngrădi [At: CORESI, EV. 296/4 / Pzi: ~desc / E: slv градити] 1 vt A împrejmui un teren cu gard, cu uluci, cu zid etc. Si: a îngrădina (1). 2 vr A se stăpâni. 3 vr (Fig) A se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 4 vt (Fig) A pune limite libertății cuiva. 5 vrr (Înv) A se înțelege bine cu cineva. 6 vrr (Fig) A cădea de acord. 7 vt A împleti nuiele Si: a îngrădina (2). 8 vt (Pex) A întări o împletitură de nuiele Si: a îngrădina (3). 9 vt (Pex) A hotărnici.

ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV. Tranz. 1. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.). În stînga, la cîțiva pași, începea cimitirul satului, îngrădit cu spini. REBREANU, P. S. 11. La bătălia de la Cosovo vedem pe Huniade a-și îngrădi tabăra. BĂLCESCU, O. I 30. Spune, dragă, maică-ta, Să-ngrădească grădina, Dar cu gard de șarampoi. ȘEZ. I 140. ◊ Absol. (Metaforic) Am un moșneag mititel Și-ngrădește frumușel (Acul). GOROVEI, C. 2. ◊ Refl. Fig. Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi. EMINESCU, O. I 56. Cu puterea, cu scandalul cînd cei mari se îngrădesc, Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. 2. Fig. A pune limite, a stăvili. Iți îngrădește gura, Spancioc! ALECSANDRI, T. II 169. Muncitori neobosiți, Să muncim și să-ngrădim Pe chiaburul cel hain. POP.

A ÎNGRĂDÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri, suprafețe etc.) A înconjura cu un gard; a împrejmui; a țărcui. ~ curtea. 2) fig. A pune în anumite limite; a mărgini; a limita; a restrânge. [Sil. în-gră-] /în + sl. graditi

A SE ÎNGRĂDÍ mă ~ésc intranz. înv. 1) A ajunge la înțelegere reciprocă; a cădea de acord; a se înțelege. 2) fig. A se pune în afara oricărei responsabilități personale; a se pune la adăpost. /în + sl. graditi

îngrădì v. 1. a înconjura cu gard: a îngrădi casa; 2. a se ocroti: cei mari se ’ngrădiră cu averea și mărirea în cercul lor de legi EM.; 3. fig. a înfrâna: îți îngrădește gura! AL. [Slav. OGRADITI].

îngrădésc v. tr. (V. gard). Înconjor cu gard: a îngrădi casa. Fig. Apăr, protejez: legea îngrădește lumea. Înfrînez, opresc: hoțiĭ trebuĭesc îngrădițĭ. A-țĭ îngrădi gura, a-țĭ stăpîni gura, a vorbi cu prudență. – Rar îngărduĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngrădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrădésc, imperf. 3 sg. îngrădeá; conj. prez. 3 să îngrădeáscă

îngrădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrădésc, imperf. 3 sg. îngrădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrădeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGRĂDÍT adj. v. împrejmuit.

ÎNGRĂDIT adj. împrejmuit, închis. (Un teren ~.)

ÎNGRĂDÍ vb. v. limita, mărgini, restrânge.

îngrădi vb. v. LIMITA. MĂRGINI. RESTRÎNGE.

ÎNGRĂDI vb. a împrejmui, a închide, a înconjura, (înv. și pop.) a ocoli, (pop.) a țărcui, (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.)

arată toate definițiile

Intrare: îngrădit
îngrădit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrădit
  • ‑ngrădit
  • îngrăditul
  • îngrăditu‑
  • ‑ngrăditul
  • ‑ngrăditu‑
  • îngrădi
  • ‑ngrădi
  • îngrădita
  • ‑ngrădita
plural
  • îngrădiți
  • ‑ngrădiți
  • îngrădiții
  • ‑ngrădiții
  • îngrădite
  • ‑ngrădite
  • îngrăditele
  • ‑ngrăditele
genitiv-dativ singular
  • îngrădit
  • ‑ngrădit
  • îngrăditului
  • ‑ngrăditului
  • îngrădite
  • ‑ngrădite
  • îngrăditei
  • ‑ngrăditei
plural
  • îngrădiți
  • ‑ngrădiți
  • îngrădiților
  • ‑ngrădiților
  • îngrădite
  • ‑ngrădite
  • îngrăditelor
  • ‑ngrăditelor
vocativ singular
plural
Intrare: îngrădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrădi
  • ‑ngrădi
  • îngrădire
  • ‑ngrădire
  • îngrădit
  • ‑ngrădit
  • îngrăditu‑
  • ‑ngrăditu‑
  • îngrădind
  • ‑ngrădind
  • îngrădindu‑
  • ‑ngrădindu‑
singular plural
  • îngrădește
  • ‑ngrădește
  • îngrădiți
  • ‑ngrădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrădesc
  • ‑ngrădesc
(să)
  • îngrădesc
  • ‑ngrădesc
  • îngrădeam
  • ‑ngrădeam
  • îngrădii
  • ‑ngrădii
  • îngrădisem
  • ‑ngrădisem
a II-a (tu)
  • îngrădești
  • ‑ngrădești
(să)
  • îngrădești
  • ‑ngrădești
  • îngrădeai
  • ‑ngrădeai
  • îngrădiși
  • ‑ngrădiși
  • îngrădiseși
  • ‑ngrădiseși
a III-a (el, ea)
  • îngrădește
  • ‑ngrădește
(să)
  • îngrădească
  • ‑ngrădească
  • îngrădea
  • ‑ngrădea
  • îngrădi
  • ‑ngrădi
  • îngrădise
  • ‑ngrădise
plural I (noi)
  • îngrădim
  • ‑ngrădim
(să)
  • îngrădim
  • ‑ngrădim
  • îngrădeam
  • ‑ngrădeam
  • îngrădirăm
  • ‑ngrădirăm
  • îngrădiserăm
  • ‑ngrădiserăm
  • îngrădisem
  • ‑ngrădisem
a II-a (voi)
  • îngrădiți
  • ‑ngrădiți
(să)
  • îngrădiți
  • ‑ngrădiți
  • îngrădeați
  • ‑ngrădeați
  • îngrădirăți
  • ‑ngrădirăți
  • îngrădiserăți
  • ‑ngrădiserăți
  • îngrădiseți
  • ‑ngrădiseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrădesc
  • ‑ngrădesc
(să)
  • îngrădească
  • ‑ngrădească
  • îngrădeau
  • ‑ngrădeau
  • îngrădi
  • ‑ngrădi
  • îngrădiseră
  • ‑ngrădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngrădit

etimologie:

  • vezi îngrădi
    surse: DEX '09 DEX '98

îngrădi îngrădire îngrădit

  • 1. tranzitiv A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împrejmui țărcui antonime: dezgrădi attach_file 4 exemple
    exemple
    • În stînga, la cîțiva pași, începea cimitirul satului, îngrădit cu spini. REBREANU, P. S. 11.
      surse: DLRLC
    • La bătălia de la Cosovo vedem pe Huniade a-și îngrădi tabăra. BĂLCESCU, O. I 30.
      surse: DLRLC
    • Spune, dragă, maică-ta, Să-ngrădească grădina, Dar cu gard de șarampoi. ȘEZ. I 140.
      surse: DLRLC
    • absolut metaforic Am un moșneag mititel Și-ngrădește frumușel (Acul). GOROVEI, C. 2.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. reflexiv figurat A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: apăra attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi. EMINESCU, O. I 56.
        surse: DLRLC
      • Cu puterea, cu scandalul cînd cei mari se îngrădesc, Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A pune limite.
    exemple
    • Iți îngrădește gura, Spancioc! ALECSANDRI, T. II 169.
      surse: DLRLC
    • Muncitori neobosiți, Să muncim și să-ngrădim Pe chiaburul cel hain. POP.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv reciproc învechit A se înțelege, a cădea de acord.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: înțelege

etimologie: