2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înglotit, ~ă a [At: ODOBESCU, III, 565 / V: ~tat / Pl: ~iți, ~e / E: îngloti] 1 Adunat în număr mare. 2 Cotropit. 3 Aliat cu cineva în luptă. 4 (D. o datorie) Mărit2. 5 (Reg; îf înglotat) Cu familie numeroasă. 6 Îngrămădit2.

ÎNGLOTÍT, -Ă, înglotiți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Strîns în gloate sau cete, adunat în număr mare. (Atestat în forma înglotat) Gloanțele răpăiesc mai îndesate de cum sînt oamenii noștri înglotați. ODOBESCU, S. III 586. – Variantă: înglotát, -ă adj.

ÎNGLOTÍ, înglotesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduna gloatele, oastea (în vederea unei acțiuni militare). ♦ Refl. A se îngrămădi. – În + gloată.

ÎNGLOTÍ, înglotesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduna gloatele, oastea (în vederea unei acțiuni militare). ♦ Refl. A se îngrămădi. – În + gloată.

îngloti [At: PSALT. ȘCH. / V: (cscj) ~ta / Pzi: ~tesc / E: în- + gloată] 1-2 vtr (Înv) A (se) aduna în gloate oastea, în vederea unei acțiuni militare Si: a (se) mobiliza. 3 vt A cotropi. 4 vr A se alia cu cineva în luptă. 5 vr (Fig; d. o datorie, o cheltuială) A se mări. 6 vt (D. un obicei) A populariza. 7 vt (D. persoane) A defăima. 8 vr A se îngrămădi.

ÎNGLOTÍ1, înglotesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A strînge gloatele, a concentra oastea în vederea unei acțiuni militare. Sinan... își îngloti oștile pe lîngă sine. BĂLCESCU, O. II 90.

ÎNGLOTÍ2, înglotesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A defăima. Acum el o poartă gurilor prin sat, O-nglotește-n vorbe ca pe-o vinovată. COȘBUC, P. I 247.

ÎNGLOTI vb. 1. (Mold., Criș., Trans. S; despre oști) A se aduna, a se strînge în cete. A: Și si-au înglotit oastea neamțul . . . și au început a se batere ... cu franțujii. NECULCE; cf. M. COSTIN; PSEUDO-MUSTE. C: Împregiunil scaunului tău Înglotescu îngerii. MOL. 16762, 110v ; cf. PSALT. (1651); TI (gl.). 2. (Mold.) A se îngrămădi. Înglotindu-să mai mult nărod pe ulițe, Foca au trimis să-i potolească. CANTEMIR IST.; cf. DOSOFTEI, VS. ◊ Fig. Datoria se îngloda. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NECULCE. Variante: înglota (TI, gl.). Etimologie: pref. în - + gloată + suf. -i. Cf. b u l u c i; b o ț i (2), d e c ă s i.

înglotì v. 1. a strânge gloatele: își îngloti oștile pe lângă mine BĂLC.; 2. a se strânge în număr mare.

înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.

2) înglotésc și -éz v. tr. (d. gloată). Adun gloată multă. V. refl. Mă strîng în mare număr. Vechĭ. Mă oștesc. V. glotesc și răglotesc 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înglotí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înglotésc, imperf. 3 sg. îngloteá; conj. prez. 3 să îngloteáscă

înglotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înglotésc, imperf. 3 sg. îngloteá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngloteáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înglotít, înglotítă, adj. (înv.) 1. strâns, adunat în gloate, în cete, în număr mare. 2. cu familie grea, cu mulți copii.

Intrare: înglotit
înglotit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înglotit
  • ‑nglotit
  • înglotitul
  • înglotitu‑
  • ‑nglotitul
  • ‑nglotitu‑
  • îngloti
  • ‑ngloti
  • înglotita
  • ‑nglotita
plural
  • înglotiți
  • ‑nglotiți
  • înglotiții
  • ‑nglotiții
  • înglotite
  • ‑nglotite
  • înglotitele
  • ‑nglotitele
genitiv-dativ singular
  • înglotit
  • ‑nglotit
  • înglotitului
  • ‑nglotitului
  • înglotite
  • ‑nglotite
  • înglotitei
  • ‑nglotitei
plural
  • înglotiți
  • ‑nglotiți
  • înglotiților
  • ‑nglotiților
  • înglotite
  • ‑nglotite
  • înglotitelor
  • ‑nglotitelor
vocativ singular
plural
înglotat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înglotat
  • ‑nglotat
  • înglotatul
  • înglotatu‑
  • ‑nglotatul
  • ‑nglotatu‑
  • înglota
  • ‑nglota
  • înglotata
  • ‑nglotata
plural
  • înglotați
  • ‑nglotați
  • înglotații
  • ‑nglotații
  • înglotate
  • ‑nglotate
  • înglotatele
  • ‑nglotatele
genitiv-dativ singular
  • înglotat
  • ‑nglotat
  • înglotatului
  • ‑nglotatului
  • înglotate
  • ‑nglotate
  • înglotatei
  • ‑nglotatei
plural
  • înglotați
  • ‑nglotați
  • înglotaților
  • ‑nglotaților
  • înglotate
  • ‑nglotate
  • înglotatelor
  • ‑nglotatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îngloti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngloti
  • ‑ngloti
  • înglotire
  • ‑nglotire
  • înglotit
  • ‑nglotit
  • înglotitu‑
  • ‑nglotitu‑
  • înglotind
  • ‑nglotind
  • înglotindu‑
  • ‑nglotindu‑
singular plural
  • înglotește
  • ‑nglotește
  • înglotiți
  • ‑nglotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înglotesc
  • ‑nglotesc
(să)
  • înglotesc
  • ‑nglotesc
  • îngloteam
  • ‑ngloteam
  • înglotii
  • ‑nglotii
  • înglotisem
  • ‑nglotisem
a II-a (tu)
  • înglotești
  • ‑nglotești
(să)
  • înglotești
  • ‑nglotești
  • îngloteai
  • ‑ngloteai
  • înglotiși
  • ‑nglotiși
  • înglotiseși
  • ‑nglotiseși
a III-a (el, ea)
  • înglotește
  • ‑nglotește
(să)
  • înglotească
  • ‑nglotească
  • înglotea
  • ‑nglotea
  • îngloti
  • ‑ngloti
  • înglotise
  • ‑nglotise
plural I (noi)
  • înglotim
  • ‑nglotim
(să)
  • înglotim
  • ‑nglotim
  • îngloteam
  • ‑ngloteam
  • înglotirăm
  • ‑nglotirăm
  • înglotiserăm
  • ‑nglotiserăm
  • înglotisem
  • ‑nglotisem
a II-a (voi)
  • înglotiți
  • ‑nglotiți
(să)
  • înglotiți
  • ‑nglotiți
  • îngloteați
  • ‑ngloteați
  • înglotirăți
  • ‑nglotirăți
  • înglotiserăți
  • ‑nglotiserăți
  • înglotiseți
  • ‑nglotiseți
a III-a (ei, ele)
  • înglotesc
  • ‑nglotesc
(să)
  • înglotească
  • ‑nglotească
  • îngloteau
  • ‑ngloteau
  • îngloti
  • ‑ngloti
  • înglotiseră
  • ‑nglotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înglotit înglotat

  • 1. învechit arhaizant Strâns în gloate sau cete, adunat în număr mare.
    exemple
    • Gloanțele răpăiesc mai îndesate de cum sînt oamenii noștri înglotați. ODOBESCU, S. III 586.
      surse: DLRLC

etimologie:

îngloti înglotire înglotit înglotat

etimologie:

  • În + gloată
    surse: DEX '09 DEX '98