opțiuni
  • info

14 definiții pentru îngloti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGLOTI, înglotesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduna gloatele, oastea (în vederea unei acțiuni militare). ♦ Refl. A se îngrămădi. – În + gloată.

ÎNGLOTI, înglotesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aduna gloatele, oastea (în vederea unei acțiuni militare). ♦ Refl. A se îngrămădi. – În + gloată.

îngloti [At: PSALT. ȘCH. / V: (cscj) ~ta / Pzi: ~tesc / E: în- + gloată] 1-2 vtr (Înv) A (se) aduna în gloate oastea, în vederea unei acțiuni militare Si: a (se) mobiliza. 3 vt A cotropi. 4 vr A se alia cu cineva în luptă. 5 vr (Fig; d. o datorie, o cheltuială) A se mări. 6 vt (D. un obicei) A populariza. 7 vt (D. persoane) A defăima. 8 vr A se îngrămădi.

ÎNGLOTI1, înglotesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A strînge gloatele, a concentra oastea în vederea unei acțiuni militare. Sinan... își îngloti oștile pe lîngă sine. BĂLCESCU, O. II 90.

ÎNGLOTI2, înglotesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A defăima. Acum el o poartă gurilor prin sat, O-nglotește-n vorbe ca pe-o vinovată. COȘBUC, P. I 247.

ÎNGLOTI vb. 1. (Mold., Criș., Trans. S; despre oști) A se aduna, a se strînge în cete. A: Și si-au înglotit oastea neamțul . . . și au început a se batere ... cu franțujii. NECULCE; cf. M. COSTIN; PSEUDO-MUSTE. C: Împregiunil scaunului tău Înglotescu îngerii. MOL. 16762, 110v ; cf. PSALT. (1651); TI (gl.). 2. (Mold.) A se îngrămădi. Înglotindu-să mai mult nărod pe ulițe, Foca au trimis să-i potolească. CANTEMIR IST.; cf. DOSOFTEI, VS. ◊ Fig. Datoria se îngloda. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NECULCE. Variante: înglota (TI, gl.). Etimologie: pref. în - + gloată + suf. -i. Cf. b u l u c i; b o ț i (2), d e c ă s i.

înglotì v. 1. a strânge gloatele: își îngloti oștile pe lângă mine BĂLC.; 2. a se strânge în număr mare.

înglota v vz îngloti

ÎNGLOTA vb. v. îngloti.

înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.

1) înglotésc, V. înghĭoldesc.

2) înglotésc și -éz v. tr. (d. gloată). Adun gloată multă. V. refl. Mă strîng în mare număr. Vechĭ. Mă oștesc. V. glotesc și răglotesc 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngloti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înglotesc, 3 sg. înglotește, imperf. 1 îngloteam; conj. prez. 1 sg. să înglotesc, 3 să înglotească corectat(ă)

îngloti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înglotesc, imperf. 3 sg. înglotea; conj. prez. 3 să înglotească

îngloti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înglotesc, imperf. 3 sg. înglotea; conj. prez. 3 sg. și pl. înglotească

Intrare: îngloti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngloti
  • ‑ngloti
  • înglotire
  • ‑nglotire
  • înglotit
  • ‑nglotit
  • înglotitu‑
  • ‑nglotitu‑
  • înglotind
  • ‑nglotind
  • înglotindu‑
  • ‑nglotindu‑
 singular plural
  • înglotește
  • ‑nglotește
  • înglotiți
  • ‑nglotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înglotesc
  • ‑nglotesc
 (să)
  • înglotesc
  • ‑nglotesc
  • îngloteam
  • ‑ngloteam
  • înglotii
  • ‑nglotii
  • înglotisem
  • ‑nglotisem
a II-a (tu)
  • înglotești
  • ‑nglotești
 (să)
  • înglotești
  • ‑nglotești
  • îngloteai
  • ‑ngloteai
  • înglotiși
  • ‑nglotiși
  • înglotiseși
  • ‑nglotiseși
a III-a (el, ea)
  • înglotește
  • ‑nglotește
 (să)
  • înglotească
  • ‑nglotească
  • înglotea
  • ‑nglotea
  • îngloti
  • ‑ngloti
  • înglotise
  • ‑nglotise
plural I (noi)
  • înglotim
  • ‑nglotim
 (să)
  • înglotim
  • ‑nglotim
  • îngloteam
  • ‑ngloteam
  • înglotirăm
  • ‑nglotirăm
  • înglotiserăm
  • ‑nglotiserăm
  • înglotisem
  • ‑nglotisem
a II-a (voi)
  • înglotiți
  • ‑nglotiți
 (să)
  • înglotiți
  • ‑nglotiți
  • îngloteați
  • ‑ngloteați
  • înglotirăți
  • ‑nglotirăți
  • înglotiserăți
  • ‑nglotiserăți
  • înglotiseți
  • ‑nglotiseți
a III-a (ei, ele)
  • înglotesc
  • ‑nglotesc
 (să)
  • înglotească
  • ‑nglotească
  • îngloteau
  • ‑ngloteau
  • înglotiră
  • ‑nglotiră
  • înglotiseră
  • ‑nglotiseră
înglota
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngloti, înglotescverb

  • 1. învechit A aduna gloatele, oastea (în vederea unei acțiuni militare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sinan... își îngloti oștile pe lîngă sine. BĂLCESCU, O. II 90. DLRLC
  • 2. regional Defăima. DLRLC
    sinonime: defăima
    • format_quote Acum el o poartă gurilor prin sat, O-nglotește-n vorbe ca pe-o vinovată. COȘBUC, P. I 247. DLRLC
etimologie:
  • În + gloată DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.