12 definiții pentru înghionti înghioldi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti.

ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti.

înghionti vtr [At: DA ms / V: ~oldi / Pzi: ~tesc / E: în- + ghionti] 1-2 A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul Si: a (se) ghionti.

ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. A da ghionți, a lovi cu cotul sau cu piciorul; a ghionti. Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93. ◊ Refl. reciproc. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.

A ÎNGHIONTÍ ~ésc tranz. A atinge, dând ghiont; a lovi ușor (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /în + a ghionti

A SE ÎNGHIONTÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /în + a ghionti

ÎNGHIOLDÍ vb. IV v. înghionti.

ÎNGHIOLDÍ vb. IV v. înghionti.

ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontésc, imperf. 3 sg. înghionteá; conj. prez. 3 să înghionteáscă

înghiontí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontésc, imperf. 3 sg. înghionteá; conj. prez. 3 sg. și pl. înghionteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGHIONTI vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrînci, a (se) împinge, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi.

Intrare: înghionti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghionti
  • ‑nghionti
  • înghiontire
  • ‑nghiontire
  • înghiontit
  • ‑nghiontit
  • înghiontitu‑
  • ‑nghiontitu‑
  • înghiontind
  • ‑nghiontind
  • înghiontindu‑
  • ‑nghiontindu‑
singular plural
  • înghiontește
  • ‑nghiontește
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghiontesc
  • ‑nghiontesc
(să)
  • înghiontesc
  • ‑nghiontesc
  • înghionteam
  • ‑nghionteam
  • înghiontii
  • ‑nghiontii
  • înghiontisem
  • ‑nghiontisem
a II-a (tu)
  • înghiontești
  • ‑nghiontești
(să)
  • înghiontești
  • ‑nghiontești
  • înghionteai
  • ‑nghionteai
  • înghiontiși
  • ‑nghiontiși
  • înghiontiseși
  • ‑nghiontiseși
a III-a (el, ea)
  • înghiontește
  • ‑nghiontește
(să)
  • înghiontească
  • ‑nghiontească
  • înghiontea
  • ‑nghiontea
  • înghionti
  • ‑nghionti
  • înghiontise
  • ‑nghiontise
plural I (noi)
  • înghiontim
  • ‑nghiontim
(să)
  • înghiontim
  • ‑nghiontim
  • înghionteam
  • ‑nghionteam
  • înghiontirăm
  • ‑nghiontirăm
  • înghiontiserăm
  • ‑nghiontiserăm
  • înghiontisem
  • ‑nghiontisem
a II-a (voi)
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
(să)
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
  • înghionteați
  • ‑nghionteați
  • înghiontirăți
  • ‑nghiontirăți
  • înghiontiserăți
  • ‑nghiontiserăți
  • înghiontiseți
  • ‑nghiontiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghiontesc
  • ‑nghiontesc
(să)
  • înghiontească
  • ‑nghiontească
  • înghionteau
  • ‑nghionteau
  • înghionti
  • ‑nghionti
  • înghiontiseră
  • ‑nghiontiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldire
  • ‑nghioldire
  • înghioldit
  • ‑nghioldit
  • înghiolditu‑
  • ‑nghiolditu‑
  • înghioldind
  • ‑nghioldind
  • înghioldindu‑
  • ‑nghioldindu‑
singular plural
  • înghioldește
  • ‑nghioldește
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
(să)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
  • înghioldeam
  • ‑nghioldeam
  • înghioldii
  • ‑nghioldii
  • înghioldisem
  • ‑nghioldisem
a II-a (tu)
  • înghioldești
  • ‑nghioldești
(să)
  • înghioldești
  • ‑nghioldești
  • înghioldeai
  • ‑nghioldeai
  • înghioldiși
  • ‑nghioldiși
  • înghioldiseși
  • ‑nghioldiseși
a III-a (el, ea)
  • înghioldește
  • ‑nghioldește
(să)
  • înghioldească
  • ‑nghioldească
  • înghioldea
  • ‑nghioldea
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldise
  • ‑nghioldise
plural I (noi)
  • înghioldim
  • ‑nghioldim
(să)
  • înghioldim
  • ‑nghioldim
  • înghioldeam
  • ‑nghioldeam
  • înghioldirăm
  • ‑nghioldirăm
  • înghioldiserăm
  • ‑nghioldiserăm
  • înghioldisem
  • ‑nghioldisem
a II-a (voi)
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
(să)
  • înghioldiți
  • ‑nghioldiți
  • înghioldeați
  • ‑nghioldeați
  • înghioldirăți
  • ‑nghioldirăți
  • înghioldiserăți
  • ‑nghioldiserăți
  • înghioldiseți
  • ‑nghioldiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghioldesc
  • ‑nghioldesc
(să)
  • înghioldească
  • ‑nghioldească
  • înghioldeau
  • ‑nghioldeau
  • înghioldi
  • ‑nghioldi
  • înghioldiseră
  • ‑nghioldiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înghionti înghiontire înghioldi înghioldire

  • 1. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti.
    exemple
    • Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93.
      surse: DLRLC
    • Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + ghionti
    surse: DEX '09 DEX '98