ÎNGHIMPAT, -Ă, înghimpați, -te, adj. (Pop.) Plin de ghimpi. – V. înghimpa.

înghimpat¹ sn [At: DA ms / Pl: -uri / E: înghimpa] 1 Înghimpare (1). 2 (Fig) îmboldire. 3 (Fig) Îndemnare. 4 Înghimpare (4). 5 (Fig) Ironizare.

înghimpat², ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ați, ~e / E: înghimpa] 1 Înțepat cu un ghimpe. 2 Plin de ghimpi. 3 (Fig) Îmboldit¹. 4 (Fig) Îndemnat². 5 (Fig) Ironizat².

ÎNGHIMPAT, -Ă, înghimpați, -te, adj. (Rar) Plin de ghimpi. – V. înghimpa.

ÎNGHIMPAT, -Ă, înghimpați, -te, adj. (Rar) Plin de ghimpi. Intrarea e închisă prin rugii înghimpați. EMINESCU, N. 138.

înghimp sn [At: ȘINCAI, HR. I, 126/28 / Pl: ~uri / E: drr înghimpa] (Înv) 1 Înțepare. 2 (Fig) Mustrare.

înghimpa [At: CORESI, EV. 358/21 I Pzi: înghimp / E: în- + ghimpe] (Pop) 1-2 vtr A (se) înțepa cu un ghimpe sau cu alt obiect ascuțit. 3 vt (Fig) A îmboldi. 4 vt (Fig) A îndemna. 5 vt (Fig) A provoca dureri sufletești. 6 vt (Fig) A ironiza.

ÎNGHIMPA, înghimp, vb. I. Tranz. A înțepa, a împunge. Își trăsese sumanul peste cap, ca să nu-l înghimpe țînțarii. CAMILAR, TEM. 220. M-o înghimpat cu mustețele. ALECSANDRI, T. I 43. ◊ Fig. Dragostea îl înghimpase urît! SBIERA, P. 157. ◊ Refl. A visat că s-a-nghimpat Și-umblă la picior legat. PANN, P. V. I 103. ♦ A îmboldi. Fetei și lui Ipate au început a le sfîrîi inima unul după altul. Boldul Satanei se vede că-i înghimpase. CREANGĂ, P. 167.

A SE ÎNGHIMPA mă înghimp intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (unul cu altul). /în + ghimpe

A ÎNGHIMPA înghimp tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A supune unei senzații de durere fizică, înfigând un obiect ascuțit; a împunge; a înțepa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau vorbe usturătoare; a înțepa; a împunge; a mușca. /în + ghimpe

înghimpà v. 1. a înțepa; 2. fig. a îmboldi. [V. ghimpe].

înghímp, a -á v. tr. (d. ghimpe). Împung cu un ghimpe, înțep. Fig. Pișc cu vorba.

înghimpa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înghimp, 3 înghimpă; conj. prez. 1 sg. să înghimp, 3 să înghimpe

înghimpa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înghimpă

înghimpa vb., ind. prez. 1 sg. înghimp, 3 sg. și pl. înghimpă

înghimp.

ÎNGHIMPAT adj. v. ghimpos, mărăcinos, spinos, țepos.

înghimpat adj. v. GHIMPOS. MĂRĂCINOS. SPINOS. ȚEPOS.

ÎNGHIMPA vb. v. împunge, îndemna, înțepa, stimula.

înghimpa vb. v. ÎMPUNGE. ÎNDEMNA. ÎNȚEPA. STIMULA.

ÎNGHIMPAT adj. (Mold.) Înțepat de ghimpe. Era înghimpat la un picior. MP 1691, 29^v; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: înghimpa. Vezi și ghimp, ghimpa, ghimpos, înghimpa, înghimpos.

înghimpat, înghimpată, înghimpați, înghimpate, adj. (pop. și rar) 1. plin de ghimpi. 2. împuns, înțepat cu un ghimpe. 3. (fig.) îmboldit, îndemnat.

ÎNGHIMPA vb. (ȚR) A înțepa. Ea să înghimpă de rug. E 1717, 160^v. Etimologie: pref. în- + ghimp(e) + suf. -a. Vezi și ghimp, ghimpa, ghimpos, înghimpat, înghimpos. Cf. g h i m p a.