2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înghimp sn [At: ȘINCAI, HR. I, 126/28 / Pl: ~uri / E: drr înghimpa] (Înv) 1 Înțepare. 2 (Fig) Mustrare.

înghímp, a v. tr. (d. ghimpe). Împung cu un ghimpe, înțep. Fig. Pișc cu vorba.

ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înțepa, a (se) împunge. ♦ Tranz. Fig. A îmboldi. – În + ghimpe.

ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înțepa, a (se) împunge. ♦ Tranz. Fig. A îmboldi. – În + ghimpe.

înghimpa [At: CORESI, EV. 358/21 I Pzi: înghimp / E: în- + ghimpe] (Pop) 1-2 vtr A (se) înțepa cu un ghimpe sau cu alt obiect ascuțit. 3 vt (Fig) A îmboldi. 4 vt (Fig) A îndemna. 5 vt (Fig) A provoca dureri sufletești. 6 vt (Fig) A ironiza.

ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. Tranz. A înțepa, a împunge. Își trăsese sumanul peste cap, ca să nu-l înghimpe țînțarii. CAMILAR, TEM. 220. M-o înghimpat cu mustețele. ALECSANDRI, T. I 43. ◊ Fig. Dragostea îl înghimpase urît! SBIERA, P. 157. ◊ Refl. A visat că s-a-nghimpat Și-umblă la picior legat. PANN, P. V. I 103. ♦ A îmboldi. Fetei și lui Ipate au început a le sfîrîi inima unul după altul. Boldul Satanei se vede că-i înghimpase. CREANGĂ, P. 167.

A SE ÎNGHIMPÁ mă înghímp intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (unul cu altul). /în + ghimpe

A ÎNGHIMPÁ înghímp tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A supune unei senzații de durere fizică, înfigând un obiect ascuțit; a împunge; a înțepa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau vorbe usturătoare; a înțepa; a împunge; a mușca. /în + ghimpe

ÎNGHIMPA vb. (ȚR) A înțepa. Ea să înghimpă de rug. E 1717, 160v. Etimologie: pref. în- + ghimp(e) + suf. -a. Vezi și ghimp, ghimpa, ghimpos, înghimpat, înghimpos. Cf. g h i m p a.

înghimpà v. 1. a înțepa; 2. fig. a îmboldi. [V. ghimpe].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înghimpá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înghímpă

înghimpá vb., ind. prez. 1 sg. înghímp, 3 sg. și pl. înghímpă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGHIMPÁ vb. v. împunge, îndemna, înțepa, stimula.

înghimpa vb. v. ÎMPUNGE. ÎNDEMNA. ÎNȚEPA. STIMULA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înghímp s.n. (înv.) 1. înghimpare, înghimpătură, împunsătură cu un ghimpe. 2. (fig.) mustrare.

Intrare: înghimp
înghimp
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înghimpa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghimpa
  • ‑nghimpa
  • înghimpare
  • ‑nghimpare
  • înghimpat
  • ‑nghimpat
  • înghimpatu‑
  • ‑nghimpatu‑
  • înghimpând
  • ‑nghimpând
  • înghimpându‑
  • ‑nghimpându‑
singular plural
  • înghimpă
  • ‑nghimpă
  • înghimpați
  • ‑nghimpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghimp
  • ‑nghimp
(să)
  • înghimp
  • ‑nghimp
  • înghimpam
  • ‑nghimpam
  • înghimpai
  • ‑nghimpai
  • înghimpasem
  • ‑nghimpasem
a II-a (tu)
  • înghimpi
  • ‑nghimpi
(să)
  • înghimpi
  • ‑nghimpi
  • înghimpai
  • ‑nghimpai
  • înghimpași
  • ‑nghimpași
  • înghimpaseși
  • ‑nghimpaseși
a III-a (el, ea)
  • înghimpă
  • ‑nghimpă
(să)
  • înghimpe
  • ‑nghimpe
  • înghimpa
  • ‑nghimpa
  • înghimpă
  • ‑nghimpă
  • înghimpase
  • ‑nghimpase
plural I (noi)
  • înghimpăm
  • ‑nghimpăm
(să)
  • înghimpăm
  • ‑nghimpăm
  • înghimpam
  • ‑nghimpam
  • înghimparăm
  • ‑nghimparăm
  • înghimpaserăm
  • ‑nghimpaserăm
  • înghimpasem
  • ‑nghimpasem
a II-a (voi)
  • înghimpați
  • ‑nghimpați
(să)
  • înghimpați
  • ‑nghimpați
  • înghimpați
  • ‑nghimpați
  • înghimparăți
  • ‑nghimparăți
  • înghimpaserăți
  • ‑nghimpaserăți
  • înghimpaseți
  • ‑nghimpaseți
a III-a (ei, ele)
  • înghimpă
  • ‑nghimpă
(să)
  • înghimpe
  • ‑nghimpe
  • înghimpau
  • ‑nghimpau
  • înghimpa
  • ‑nghimpa
  • înghimpaseră
  • ‑nghimpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înghimpa înghimpare înghimpat

  • 1. popular A (se) înțepa, a (se) împunge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împunge înțepa attach_file 4 exemple
    exemple
    • Își trăsese sumanul peste cap, ca să nu-l înghimpe țînțarii. CAMILAR, TEM. 220.
      surse: DLRLC
    • M-o înghimpat cu mustețele. ALECSANDRI, T. I 43.
      surse: DLRLC
    • figurat Dragostea îl înghimpase urît! SBIERA, P. 157.
      surse: DLRLC
    • A visat că s-a-nghimpat Și-umblă la picior legat. PANN, P. V. I 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + ghimpe
    surse: DEX '09 DEX '98