8 definiții pentru înghițitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGHIȚITOÁRE, înghițitori, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Înghiți + suf. -toare.

ÎNGHIȚITOÁRE, înghițitori, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Înghiți + suf. -toare.

ÎNGHIȚITOÁRE, înghițitori, s. f. (Rar) Gîtlej, beregată. De-atîta vorbă, mi s-a uscat înghițitoarea. SADOVEANU, D. P. 35.

înghițitoáre f., pl. orĭ. Esofag, canalu pe unde intră mîncarea în stomah.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înghițitoáre (reg.) s. f., g.-d. art. înghițitórii; pl. înghițitóri

înghițitoáre s. f., g.-d. art. înghițitórii; pl. înghițitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGHIȚITOÁRE s. v. beregată, faringe, gâtlej, laringe.

înghițitoare s. v. BEREGATĂ. FARINGE. GÎTLEJ. LARINGE.

Intrare: înghițitoare
înghițitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghițitoare
  • ‑nghițitoare
  • înghițitoarea
  • ‑nghițitoarea
plural
  • înghițitori
  • ‑nghițitori
  • înghițitorile
  • ‑nghițitorile
genitiv-dativ singular
  • înghițitori
  • ‑nghițitori
  • înghițitorii
  • ‑nghițitorii
plural
  • înghițitori
  • ‑nghițitori
  • înghițitorilor
  • ‑nghițitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înghițitoare

etimologie:

  • Înghiți + sufix -toare.
    surse: DEX '09 DEX '98