16 definiții pentru faringe

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FARINGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care urmează cavității bucale și prin care aerul trece în trahee, iar alimentele, în esofag. – Din it. faringe. Cf. fr. pharynx.

faringe sns [At: CADE / E: it faringe cf fr pharynx] (Atm) Canal musculos și membranos între cavitatea bucală și esofag, de forma unei pâlnii cu vârful în jos, unde calea digestivă se încrucișează cu căile respiratorii Si: (pop) gâtlej, (îrg) gătlan.

farínge s.n.sg. (anat.) Canal musculos și membranos, de forma unei pîlnii cu vîrful în jos, care face să comunice cavitatea bucală cu esofagul, pe de o parte, și fosele nazale cu laringele, pe de altă parte, fiind locul de încrucișare a căilor respiratorii (aeriene) cu calea digestivă. • / <it. faringe; cf. fr. pharynx, gr. ςάρυγξ.

*FARINGE sbst. 🫀 Parte a tubului digestiv constituind un canal care se leagă de o parte de gură și de fosele nasale, de altă parte de esofag și de traheea arteră; gîtlej, înghițitoare (🖼 2044) [fr.].

FARINGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care pornește de la cavitatea bucală și sfârșește la esofag și care constituie locul de încrucișare a căilor respiratorii cu calea digestivă. – Din it. faringe Cf. fr. pharynx.

FARINGE s. n. Partea superioară a esofagului care constituie locul de trecere a bolului alimentar din gură în tubul digestiv. V. gîtlej.

FARINGE s.n. Partea superioară a esofagului. [Cf. fr., gr. pharynx].

FARINGE s. n. partea superioară a esofagului. (< it. faringe, după fr. pharynx)

FARINGE ~ n. Canal membrano-musculos care constituie locul de încrucișare a cailor respiratorii cu calea digestivă. /<fr. pharynx

*farínge n., pl. tot așa, ca și laringe și nume (vgr. phárygx, phárygkos, f.). Anat. Înghițitoarea, partea de sus a esofaguluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

faringe s. n., art. faringele; pl. faringe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FARINGE s. (ANAT.) (pop.) înghițitoare.

FARINGE s. (ANAT.) (pop.) înghițitoare.

Intrare: faringe
substantiv neutru (N30)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faringe
  • faringele
plural
  • faringe
  • faringele
genitiv-dativ singular
  • faringe
  • faringelui
plural
  • faringe
  • faringelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

faringe, faringesubstantiv neutru

  • 1. anatomie Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care urmează cavității bucale și prin care aerul trece în trahee, iar alimentele, în esofag. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • diferențiere Partea superioară a esofagului care constituie locul de trecere a bolului alimentar din gură în tubul digestiv. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.