2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂLÁRE, îngălări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) îngăla și rezultatul ei. – V. îngăla.

ÎNGĂLÁRE, îngălări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) îngăla și rezultatul ei. – V. îngăla.

îngălare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: îngăla1] (Pop) 1 Murdărire. 2 (Fig) Ocărâre. 3 vt (Fig) Ponegrire. 4 (Înv) Lucrare de mântuială Si: îngălat1 (4). 5 (Reg) Vorbire neclară.

ÎNGĂLÁRE, îngălări, s. f. (Regional). Acțiunea de a îngăla. 1. Necurățenie, impuritate, pată. (Fig.) Poezia populară a cărei melodie, ritm, expresii și idei nu sînt nicidecum profanate de îngălarea imitațiilor străinismului. BOLLIAC, O. 213. 2. Îngăimare.

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.

îngăla1 [At: PRAV. MOLD. / Pzi: ~lez, (rar) îngăl / E: în- + srb gao, gala] (Pop) 1-2 vtr A (se) murdări. 3 vt (Fig) A ocărî. 4 vt (Fig) A ponegri. 5 vt (Înv) A lucra de mântuială Vz cârcăli (8), îmbredeli, închipui, înciocăla, îngăima (4). 6 vt (Reg) A vorbi neclar Vz bâlbâi, bolborosi, îndruga, îngâna.

ÎNGĂLÁ, îngălez, vb. I. Tranz. (Regional) 1. A murdări. 2. A îngăima. Mușteriul cel nou îngălează silabele, pe unele prea slabe neglijîndu-le chiar de tot. CARAGIALE, M. 339.

ÎNGĂLA vb. (ȚR) A face ceva de mîntuială. De nu se va nevoi să lucreze toate lucrurile [viei] la vremea lor, ce o va numai îngăla [îngăima MOLD.]. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie necunoscută. Cf. îngăima (2).

îngălà v. a rosti cu neglijență: mușteriul îngălează silabele CAR. [V. încălat].

îngăléz v. tr. (d. vsl. galŭ, murdar). Numele orașuluĭ Galațĭ vine din galațĭ, adică îngălațĭ, înnoroĭațĭ, plinĭ de noroĭ, cum era valea orașuluĭ). Vest. Rar. Murdăresc, feștelesc: lucrez prost. A o îngăla, a lucra de mîntuĭală (prost). – Pers. III și îngală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngăláre (pop.) s. f., g.-d. art. îngălắrii; pl. îngălắri

îngăláre s. f., g.-d. art. îngălării; pl. îngălări

îngălá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 îngăleáză

îngălá vb., ind. prez. 1 sg. îngăléz, 3 sg. și pl. îngăleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGĂLÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

îngăla vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngălá, îngăléz, vb. I 1. (pop.) a murdări. 2. (fig.) a murdări cu vorba, a ocărî, a ponegri. 3. (reg.) a lucra neîngrijit, de mântuială; a îmbredeli, a cârcăli, a închipui. 4. a nu rosti ceva clar, a vorbi neprecis, a îngâima, a bâigui, a îngâna, a bâlbâi, a bolborosi, a îndruga.

Intrare: îngălare
îngălare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălare
  • ‑ngălare
  • îngălarea
  • ‑ngălarea
plural
  • îngălări
  • ‑ngălări
  • îngălările
  • ‑ngălările
genitiv-dativ singular
  • îngălări
  • ‑ngălări
  • îngălării
  • ‑ngălării
plural
  • îngălări
  • ‑ngălări
  • îngălărilor
  • ‑ngălărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îngăla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălare
  • ‑ngălare
  • îngălat
  • ‑ngălat
  • îngălatu‑
  • ‑ngălatu‑
  • îngălând
  • ‑ngălând
  • îngălându‑
  • ‑ngălându‑
singular plural
  • îngălea
  • ‑ngălea
  • îngălați
  • ‑ngălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălez
  • ‑ngălez
(să)
  • îngălez
  • ‑ngălez
  • îngălam
  • ‑ngălam
  • îngălai
  • ‑ngălai
  • îngălasem
  • ‑ngălasem
a II-a (tu)
  • îngălezi
  • ‑ngălezi
(să)
  • îngălezi
  • ‑ngălezi
  • îngălai
  • ‑ngălai
  • îngălași
  • ‑ngălași
  • îngălaseși
  • ‑ngălaseși
a III-a (el, ea)
  • îngălea
  • ‑ngălea
(să)
  • îngăleze
  • ‑ngăleze
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălă
  • ‑ngălă
  • îngălase
  • ‑ngălase
plural I (noi)
  • îngălăm
  • ‑ngălăm
(să)
  • îngălăm
  • ‑ngălăm
  • îngălam
  • ‑ngălam
  • îngălarăm
  • ‑ngălarăm
  • îngălaserăm
  • ‑ngălaserăm
  • îngălasem
  • ‑ngălasem
a II-a (voi)
  • îngălați
  • ‑ngălați
(să)
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălarăți
  • ‑ngălarăți
  • îngălaserăți
  • ‑ngălaserăți
  • îngălaseți
  • ‑ngălaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălea
  • ‑ngălea
(să)
  • îngăleze
  • ‑ngăleze
  • îngălau
  • ‑ngălau
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălaseră
  • ‑ngălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngălare

etimologie:

  • vezi îngăla
    surse: DEX '09 DEX '98

îngăla îngălare îngălat

etimologie: