opțiuni
  • info
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

ÎNGĂLARE, îngălări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) îngăla și rezultatul ei. – V. îngăla.

ÎNGĂLARE, îngălări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) îngăla și rezultatul ei. – V. îngăla.

îngălare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: îngăla1] (Pop) 1 Murdărire. 2 (Fig) Ocărâre. 3 vt (Fig) Ponegrire. 4 (Înv) Lucrare de mântuială Si: îngălat1 (4). 5 (Reg) Vorbire neclară.

ÎNGĂLARE, îngălări, s. f. (Regional). Acțiunea de a îngăla. 1. Necurățenie, impuritate, pată. (Fig.) Poezia populară a cărei melodie, ritm, expresii și idei nu sînt nicidecum profanate de îngălarea imitațiilor străinismului. BOLLIAC, O. 213. 2. Îngăimare.

ÎNGĂLA, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.

ÎNGĂLA, îngălez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) murdări. 2. Tranz. (Reg.) A îngăima (1). – Et. nec.

îngăla1 [At: PRAV. MOLD. / Pzi: ~lez, (rar) îngăl / E: în- + srb gao, gala] (Pop) 1-2 vtr A (se) murdări. 3 vt (Fig) A ocărî. 4 vt (Fig) A ponegri. 5 vt (Înv) A lucra de mântuială Vz cârcăli (8), îmbredeli, închipui, înciocăla, îngăima (4). 6 vt (Reg) A vorbi neclar Vz bâlbâi, bolborosi, îndruga, îngâna.

ÎNGĂLA, îngălez, vb. I. Tranz. (Regional) 1. A murdări. 2. A îngăima. Mușteriul cel nou îngălează silabele, pe unele prea slabe neglijîndu-le chiar de tot. CARAGIALE, M. 339.

îngălà v. a rosti cu neglijență: mușteriul îngălează silabele CAR. [V. încălat].

îngăléz v. tr. (d. vsl. galŭ, murdar). Numele orașuluĭ Galațĭ vine din galațĭ, adică îngălațĭ, înnoroĭațĭ, plinĭ de noroĭ, cum era valea orașuluĭ). Vest. Rar. Murdăresc, feștelesc: lucrez prost. A o îngăla, a lucra de mîntuĭală (prost). – Pers. III și îngală.

Ortografice DOOM

îngălare (pop.) s. f., g.-d. art. îngălării; pl. îngălări

îngălare (pop.) s. f., g.-d. art. îngălării; pl. îngălări

îngălare s. f., g.-d. art. îngălării; pl. îngălări

îngăla (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. îngălez, 3 îngălează; conj. prez. 1 sg. să îngălez, 3 să îngăleze

îngăla (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 îngălează

îngăla vb., ind. prez. 1 sg. îngălez, 3 sg. și pl. îngălează

Sinonime

ÎNGĂLA vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

îngăla vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

Arhaisme și regionalisme

ÎNGĂLA vb. (ȚR) A face ceva de mîntuială. De nu se va nevoi să lucreze toate lucrurile [viei] la vremea lor, ce o va numai îngăla [îngăima MOLD.]. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie necunoscută. Cf. îngăima (2).

îngăla, îngălez, vb. I 1. (pop.) a murdări. 2. (fig.) a murdări cu vorba, a ocărî, a ponegri. 3. (reg.) a lucra neîngrijit, de mântuială; a îmbredeli, a cârcăli, a închipui. 4. a nu rosti ceva clar, a vorbi neprecis, a îngâima, a bâigui, a îngâna, a bâlbâi, a bolborosi, a îndruga.

Intrare: îngălare
îngălare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălare
  • ‑ngălare
  • îngălarea
  • ‑ngălarea
plural
  • îngălări
  • ‑ngălări
  • îngălările
  • ‑ngălările
genitiv-dativ singular
  • îngălări
  • ‑ngălări
  • îngălării
  • ‑ngălării
plural
  • îngălări
  • ‑ngălări
  • îngălărilor
  • ‑ngălărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: îngăla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălare
  • ‑ngălare
  • îngălat
  • ‑ngălat
  • îngălatu‑
  • ‑ngălatu‑
  • îngălând
  • ‑ngălând
  • îngălându‑
  • ‑ngălându‑
 singular plural
  • îngălează
  • ‑ngălează
  • îngălați
  • ‑ngălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălez
  • ‑ngălez
 (să)
  • îngălez
  • ‑ngălez
  • îngălam
  • ‑ngălam
  • îngălai
  • ‑ngălai
  • îngălasem
  • ‑ngălasem
a II-a (tu)
  • îngălezi
  • ‑ngălezi
 (să)
  • îngălezi
  • ‑ngălezi
  • îngălai
  • ‑ngălai
  • îngălași
  • ‑ngălași
  • îngălaseși
  • ‑ngălaseși
a III-a (el, ea)
  • îngălează
  • ‑ngălează
 (să)
  • îngăleze
  • ‑ngăleze
  • îngăla
  • ‑ngăla
  • îngălă
  • ‑ngălă
  • îngălase
  • ‑ngălase
plural I (noi)
  • îngălăm
  • ‑ngălăm
 (să)
  • îngălăm
  • ‑ngălăm
  • îngălam
  • ‑ngălam
  • îngălarăm
  • ‑ngălarăm
  • îngălaserăm
  • ‑ngălaserăm
  • îngălasem
  • ‑ngălasem
a II-a (voi)
  • îngălați
  • ‑ngălați
 (să)
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălați
  • ‑ngălați
  • îngălarăți
  • ‑ngălarăți
  • îngălaserăți
  • ‑ngălaserăți
  • îngălaseți
  • ‑ngălaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălează
  • ‑ngălează
 (să)
  • îngăleze
  • ‑ngăleze
  • îngălau
  • ‑ngălau
  • îngălară
  • ‑ngălară
  • îngălaseră
  • ‑ngălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngălare, îngălărisubstantiv feminin

  • 1. popular Acțiunea de a (se) îngăla și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Impuritate, necurățenie, pată. DLRLC
      sinonime: impuritate necurățenie pată
      • format_quote figurat Poezia populară a cărei melodie, ritm, expresii și idei nu sînt nicidecum profanate de îngălarea imitațiilor străinismului. BOLLIAC, O. 213. DLRLC
    • 1.2. Îngăimare. DLRLC
      sinonime: îngăimare
etimologie:
  • vezi îngăla DEX '09 DEX '98

îngăla, îngălezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.