opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

ÎNGÂNDURAT, -Ă, îngândurați, -te, adj. Cufundat în gânduri; gânditor. ♦ Îngrijorat. – V. îngândura.

ÎNGÂNDURAT, -Ă, îngândurați, -te, adj. Cufundat în gânduri; gânditor. ♦ Îngrijorat. – V. îngândura.

îngândurat, ~ă a [At: SLAVICI, N. I, 296 / V: ~dor~ / Pl: ~ați, ~e / E: îngândura] 1 Cufundat în gânduri. 2 Cuprins de griji. 3 Distrat.

îngândurat a. pe gânduri, distrat.

ÎNGÂNDURA, îngândurez, vb. I. Refl. și tranz. A cădea sau a pune pe gânduri. ♦ A (se) îngrijora. – În + gânduri (pl. lui gând).

ÎNGÂNDURA, îngândurez, vb. I. Refl. și tranz. A cădea sau a pune pe gânduri. ♦ A (se) îngrijora. – În + gânduri (pl. lui gând).

îngândorat, ~ă a vz îngândurat

îngândura vtr [At: MATEESCU, B. 32 / Pzi: ~rez / E: în- + gânduri (pll gând)] 1-2 (A pune pe cineva sau) a cădea pe gânduri. 3-4 A (se) îngrijora.

ÎNGÎNDURA, îngîndurez, vb. I. Tranz. A deștepta cuiva gînduri neliniștitoare, a pune pe gînduri, a îngrijora. Mai mult îl îngîndura faptul în sine. REBREANU, R. I 85. Îl sfătuise, cu o insistență ce o îngîndurase pe Fana, s-o ducă pe bolnavă undeva, la țară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 37.

ÎNGÎNDURAT, -Ă, îngîndurați, -te, adj. Dus pe gînduri, preocupat. Moș Gheorghe tăcea, privind îngîndurat în căruța goală. DUMITRIU, N. 224. Dunărea bătrînă curge tulburată, Frumoasa Irină stă îngîndurată. IOSIF, V. 78. Îngîndurată Se plimbă visătoarea Fatma. COȘBUC, P. I 52.

A ÎNGÂNDURA ~ez tranz. A face să se îngândureze; a pune pe gânduri. /în + gânduri

A SE ÎNGÂNDURA mă ~ez intranz. 1) A cădea pe gânduri; a începe să se gândească. 2) A fi cuprins de gânduri; a sta pe gânduri. /în + gânduri

îngîndurát, -ă adj. (d. gîndurĭ). Plin de gîndurĭ, căzut pe gîndurĭ.

îngînduréz (mă) v. refl. (d. gîndurĭ). Mă umplu de gîndurĭ, cad pe gîndurĭ.

Ortografice DOOM

îngândura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngândurez, 3 îngândurează; conj. prez. 1 sg. să îngândurez, 3 să îngândureze

îngândura (a ~) vb., ind. prez. 3 îngândurează

îngândura vb., ind. prez. 1 sg. îngândurez, 3 sg. și pl. îngândurează

Sinonime

ÎNGÂNDURAT adj. gânditor, preocupat. (O figură ~.)

ÎNGÎNDURAT adj. gînditor, preocupat. (O figură ~.)

Intrare: îngândurat
îngândurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngândurat
  • ‑ngândurat
  • îngânduratul
  • îngânduratu‑
  • ‑ngânduratul
  • ‑ngânduratu‑
  • îngândurată
  • ‑ngândurată
  • îngândurata
  • ‑ngândurata
plural
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
  • îngândurații
  • ‑ngândurații
  • îngândurate
  • ‑ngândurate
  • îngânduratele
  • ‑ngânduratele
genitiv-dativ singular
  • îngândurat
  • ‑ngândurat
  • îngânduratului
  • ‑ngânduratului
  • îngândurate
  • ‑ngândurate
  • îngânduratei
  • ‑ngânduratei
plural
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
  • îngânduraților
  • ‑ngânduraților
  • îngândurate
  • ‑ngândurate
  • îngânduratelor
  • ‑ngânduratelor
vocativ singular — —
plural — —
îngândorat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îngândura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngândura
  • ‑ngândura
  • îngândurare
  • ‑ngândurare
  • îngândurat
  • ‑ngândurat
  • îngânduratu‑
  • ‑ngânduratu‑
  • îngândurând
  • ‑ngândurând
  • îngândurându‑
  • ‑ngândurându‑
 singular plural
  • îngândurează
  • ‑ngândurează
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngândurez
  • ‑ngândurez
 (să)
  • îngândurez
  • ‑ngândurez
  • îngânduram
  • ‑ngânduram
  • îngândurai
  • ‑ngândurai
  • îngândurasem
  • ‑ngândurasem
a II-a (tu)
  • îngândurezi
  • ‑ngândurezi
 (să)
  • îngândurezi
  • ‑ngândurezi
  • îngândurai
  • ‑ngândurai
  • îngândurași
  • ‑ngândurași
  • îngânduraseși
  • ‑ngânduraseși
a III-a (el, ea)
  • îngândurează
  • ‑ngândurează
 (să)
  • îngândureze
  • ‑ngândureze
  • îngândura
  • ‑ngândura
  • îngândură
  • ‑ngândură
  • îngândurase
  • ‑ngândurase
plural I (noi)
  • îngândurăm
  • ‑ngândurăm
 (să)
  • îngândurăm
  • ‑ngândurăm
  • îngânduram
  • ‑ngânduram
  • îngândurarăm
  • ‑ngândurarăm
  • îngânduraserăm
  • ‑ngânduraserăm
  • îngândurasem
  • ‑ngândurasem
a II-a (voi)
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
 (să)
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
  • îngândurarăți
  • ‑ngândurarăți
  • îngânduraserăți
  • ‑ngânduraserăți
  • îngânduraseți
  • ‑ngânduraseți
a III-a (ei, ele)
  • îngândurează
  • ‑ngândurează
 (să)
  • îngândureze
  • ‑ngândureze
  • îngândurau
  • ‑ngândurau
  • îngândurară
  • ‑ngândurară
  • îngânduraseră
  • ‑ngânduraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngândurat, îngânduratăadjectiv

  • 1. Cufundat în gânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gânditor preocupat
    • format_quote Moș Gheorghe tăcea, privind îngîndurat în căruța goală. DUMITRIU, N. 224. DLRLC
    • format_quote Dunărea bătrînă curge tulburată, Frumoasa Irină stă îngîndurată. IOSIF, V. 78. DLRLC
    • format_quote Îngîndurată Se plimbă visătoarea Fatma. COȘBUC, P. I 52. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngândura DEX '09 DEX '98

îngândura, îngândurezverb

  • 1. A cădea sau a pune pe gânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai mult îl îngîndura faptul în sine. REBREANU, R. I 85. DLRLC
    • format_quote Îl sfătuise, cu o insistență ce o îngîndurase pe Fana, s-o ducă pe bolnavă undeva, la țară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 37. DLRLC
    • 1.1. A (se) îngrijora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îngrijora
etimologie:
  • În + gânduri (pluralul lui gând). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.