9 definiții pentru îngândura
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNGÂNDURA, îngândurez, vb. I. Refl. și tranz. A cădea sau a pune pe gânduri. ♦ A (se) îngrijora. – În + gânduri (pl. lui gând).
ÎNGÂNDURA, îngândurez, vb. I. Refl. și tranz. A cădea sau a pune pe gânduri. ♦ A (se) îngrijora. – În + gânduri (pl. lui gând).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îngândura vtr [At: MATEESCU, B. 32 / Pzi: ~rez / E: în- + gânduri (pll gând)] 1-2 (A pune pe cineva sau) a cădea pe gânduri. 3-4 A (se) îngrijora.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ÎNGÂNDURA ~ez tranz. A face să se îngândureze; a pune pe gânduri. /în + gânduri
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNGÂNDURA mă ~ez intranz. 1) A cădea pe gânduri; a începe să se gândească. 2) A fi cuprins de gânduri; a sta pe gânduri. /în + gânduri
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNGÎNDURA, îngîndurez, vb. I. Tranz. A deștepta cuiva gînduri neliniștitoare, a pune pe gînduri, a îngrijora. Mai mult îl îngîndura faptul în sine. REBREANU, R. I 85. Îl sfătuise, cu o insistență ce o îngîndurase pe Fana, s-o ducă pe bolnavă undeva, la țară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 37.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îngînduréz (mă) v. refl. (d. gîndurĭ). Mă umplu de gîndurĭ, cad pe gîndurĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îngândura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngândurez, 3 îngândurează; conj. prez. 1 sg. să îngândurez, 3 să îngândureze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îngândura (a ~) vb., ind. prez. 3 îngândurează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngândura vb., ind. prez. 1 sg. îngândurez, 3 sg. și pl. îngândurează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
îngândura, îngândurezverb
- 1. A cădea sau a pune pe gânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mai mult îl îngîndura faptul în sine. REBREANU, R. I 85. DLRLC
- Îl sfătuise, cu o insistență ce o îngîndurase pe Fana, s-o ducă pe bolnavă undeva, la țară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 37. DLRLC
- 1.1. A (se) îngrijora. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îngrijora
-
etimologie:
- În + gânduri (pluralul lui gând). DEX '09 DEX '98