2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGÂNDURÁRE, îngândurări, s. f. Faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri. ♦ Îngrijorare. – V. îngândura.

ÎNGÂNDURÁRE, îngândurări, s. f. Faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri. ♦ Îngrijorare. – V. îngândura.

îngândurare sf [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 13 / Pl: ~rări / E: îngândura] 1 Cufundare în gânduri Si: îngândurat1 (1). 2 Îngrijorare.

ÎNGÂNDURÁ, îngândurez, vb. I. Refl. și tranz. A cădea sau a pune pe gânduri. ♦ A (se) îngrijora. – În + gânduri (pl. lui gând).

ÎNGÂNDURÁ, îngândurez, vb. I. Refl. și tranz. A cădea sau a pune pe gânduri. ♦ A (se) îngrijora. – În + gânduri (pl. lui gând).

îngândura vtr [At: MATEESCU, B. 32 / Pzi: ~rez / E: în- + gânduri (pll gând)] 1-2 (A pune pe cineva sau) a cădea pe gânduri. 3-4 A (se) îngrijora.

ÎNGÎNDURÁ, îngîndurez, vb. I. Tranz. A deștepta cuiva gînduri neliniștitoare, a pune pe gînduri, a îngrijora. Mai mult îl îngîndura faptul în sine. REBREANU, R. I 85. Îl sfătuise, cu o insistență ce o îngîndurase pe Fana, s-o ducă pe bolnavă undeva, la țară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 37.

ÎNGÎNDURÁRE s. f. Faptul de a fi îngîndurat; cufundare în gînduri, îngrijorare. Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pas. MIRONESCU, S. A. 135.

A SE ÎNGÂNDURÁ mă ~éz intranz. 1) A cădea pe gânduri; a începe să se gândească. 2) A fi cuprins de gânduri; a sta pe gânduri. /în + gânduri

A ÎNGÂNDURÁ ~éz tranz. A face să se îngândureze; a pune pe gânduri. /în + gânduri

îngînduréz (mă) v. refl. (d. gîndurĭ). Mă umplu de gîndurĭ, cad pe gîndurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngânduráre s. f., g.-d. art. îngândurắrii; pl. îngândurắri

îngânduráre s. f., g.-d. art. îngândurării; pl. îngândurări

îngândurá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngândureáză

îngândurá vb., ind. prez. 1 sg. îngânduréz, 3 sg. și pl. îngândureáză

Intrare: îngândurare
îngândurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngândurare
  • ‑ngândurare
  • îngândurarea
  • ‑ngândurarea
plural
  • îngândurări
  • ‑ngândurări
  • îngândurările
  • ‑ngândurările
genitiv-dativ singular
  • îngândurări
  • ‑ngândurări
  • îngândurării
  • ‑ngândurării
plural
  • îngândurări
  • ‑ngândurări
  • îngândurărilor
  • ‑ngândurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îngândura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngândura
  • ‑ngândura
  • îngândurare
  • ‑ngândurare
  • îngândurat
  • ‑ngândurat
  • îngânduratu‑
  • ‑ngânduratu‑
  • îngândurând
  • ‑ngândurând
  • îngândurându‑
  • ‑ngândurându‑
singular plural
  • îngândurea
  • ‑ngândurea
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngândurez
  • ‑ngândurez
(să)
  • îngândurez
  • ‑ngândurez
  • îngânduram
  • ‑ngânduram
  • îngândurai
  • ‑ngândurai
  • îngândurasem
  • ‑ngândurasem
a II-a (tu)
  • îngândurezi
  • ‑ngândurezi
(să)
  • îngândurezi
  • ‑ngândurezi
  • îngândurai
  • ‑ngândurai
  • îngândurași
  • ‑ngândurași
  • îngânduraseși
  • ‑ngânduraseși
a III-a (el, ea)
  • îngândurea
  • ‑ngândurea
(să)
  • îngândureze
  • ‑ngândureze
  • îngândura
  • ‑ngândura
  • îngândură
  • ‑ngândură
  • îngândurase
  • ‑ngândurase
plural I (noi)
  • îngândurăm
  • ‑ngândurăm
(să)
  • îngândurăm
  • ‑ngândurăm
  • îngânduram
  • ‑ngânduram
  • îngândurarăm
  • ‑ngândurarăm
  • îngânduraserăm
  • ‑ngânduraserăm
  • îngândurasem
  • ‑ngândurasem
a II-a (voi)
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
(să)
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
  • îngândurarăți
  • ‑ngândurarăți
  • îngânduraserăți
  • ‑ngânduraserăți
  • îngânduraseți
  • ‑ngânduraseți
a III-a (ei, ele)
  • îngândurea
  • ‑ngândurea
(să)
  • îngândureze
  • ‑ngândureze
  • îngândurau
  • ‑ngândurau
  • îngândura
  • ‑ngândura
  • îngânduraseră
  • ‑ngânduraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngândurare

  • 1. Faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pas. MIRONESCU, S. A. 135.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îngândura
    surse: DEX '09 DEX '98

îngândura îngândurare îngândurat

  • 1. A cădea sau a pune pe gânduri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mai mult îl îngîndura faptul în sine. REBREANU, R. I 85.
      surse: DLRLC
    • Îl sfătuise, cu o insistență ce o îngîndurase pe Fana, s-o ducă pe bolnavă undeva, la țară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A (se) îngrijora.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îngrijora

etimologie:

  • În + gânduri (pluralul lui gând).
    surse: DEX '09 DEX '98