opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

ÎNGÂNDURARE, îngândurări, s. f. Faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri. ♦ Îngrijorare. – V. îngândura.

ÎNGÂNDURARE, îngândurări, s. f. Faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri. ♦ Îngrijorare. – V. îngândura.

îngândurare sf [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 13 / Pl: ~rări / E: îngândura] 1 Cufundare în gânduri Si: îngândurat1 (1). 2 Îngrijorare.

ÎNGÂNDURA, îngândurez, vb. I. Refl. și tranz. A cădea sau a pune pe gânduri. ♦ A (se) îngrijora. – În + gânduri (pl. lui gând).

ÎNGÂNDURA, îngândurez, vb. I. Refl. și tranz. A cădea sau a pune pe gânduri. ♦ A (se) îngrijora. – În + gânduri (pl. lui gând).

îngândura vtr [At: MATEESCU, B. 32 / Pzi: ~rez / E: în- + gânduri (pll gând)] 1-2 (A pune pe cineva sau) a cădea pe gânduri. 3-4 A (se) îngrijora.

ÎNGÎNDURA, îngîndurez, vb. I. Tranz. A deștepta cuiva gînduri neliniștitoare, a pune pe gînduri, a îngrijora. Mai mult îl îngîndura faptul în sine. REBREANU, R. I 85. Îl sfătuise, cu o insistență ce o îngîndurase pe Fana, s-o ducă pe bolnavă undeva, la țară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 37.

ÎNGÎNDURARE s. f. Faptul de a fi îngîndurat; cufundare în gînduri, îngrijorare. Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pas. MIRONESCU, S. A. 135.

A ÎNGÂNDURA ~ez tranz. A face să se îngândureze; a pune pe gânduri. /în + gânduri

A SE ÎNGÂNDURA mă ~ez intranz. 1) A cădea pe gânduri; a începe să se gândească. 2) A fi cuprins de gânduri; a sta pe gânduri. /în + gânduri

îngînduréz (mă) v. refl. (d. gîndurĭ). Mă umplu de gîndurĭ, cad pe gîndurĭ.

Ortografice DOOM

îngândurare s. f., g.-d. art. îngândurării; pl. îngândurări

îngândurare s. f., g.-d. art. îngândurării; pl. îngândurări

îngândurare s. f., g.-d. art. îngândurării; pl. îngândurări

îngândura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngândurez, 3 îngândurează; conj. prez. 1 sg. să îngândurez, 3 să îngândureze

îngândura (a ~) vb., ind. prez. 3 îngândurează

îngândura vb., ind. prez. 1 sg. îngândurez, 3 sg. și pl. îngândurează

Intrare: îngândurare
îngândurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngândurare
  • ‑ngândurare
  • îngândurarea
  • ‑ngândurarea
plural
  • îngândurări
  • ‑ngândurări
  • îngândurările
  • ‑ngândurările
genitiv-dativ singular
  • îngândurări
  • ‑ngândurări
  • îngândurării
  • ‑ngândurării
plural
  • îngândurări
  • ‑ngândurări
  • îngândurărilor
  • ‑ngândurărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: îngândura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngândura
  • ‑ngândura
  • îngândurare
  • ‑ngândurare
  • îngândurat
  • ‑ngândurat
  • îngânduratu‑
  • ‑ngânduratu‑
  • îngândurând
  • ‑ngândurând
  • îngândurându‑
  • ‑ngândurându‑
 singular plural
  • îngândurează
  • ‑ngândurează
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngândurez
  • ‑ngândurez
 (să)
  • îngândurez
  • ‑ngândurez
  • îngânduram
  • ‑ngânduram
  • îngândurai
  • ‑ngândurai
  • îngândurasem
  • ‑ngândurasem
a II-a (tu)
  • îngândurezi
  • ‑ngândurezi
 (să)
  • îngândurezi
  • ‑ngândurezi
  • îngândurai
  • ‑ngândurai
  • îngândurași
  • ‑ngândurași
  • îngânduraseși
  • ‑ngânduraseși
a III-a (el, ea)
  • îngândurează
  • ‑ngândurează
 (să)
  • îngândureze
  • ‑ngândureze
  • îngândura
  • ‑ngândura
  • îngândură
  • ‑ngândură
  • îngândurase
  • ‑ngândurase
plural I (noi)
  • îngândurăm
  • ‑ngândurăm
 (să)
  • îngândurăm
  • ‑ngândurăm
  • îngânduram
  • ‑ngânduram
  • îngândurarăm
  • ‑ngândurarăm
  • îngânduraserăm
  • ‑ngânduraserăm
  • îngândurasem
  • ‑ngândurasem
a II-a (voi)
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
 (să)
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
  • îngândurați
  • ‑ngândurați
  • îngândurarăți
  • ‑ngândurarăți
  • îngânduraserăți
  • ‑ngânduraserăți
  • îngânduraseți
  • ‑ngânduraseți
a III-a (ei, ele)
  • îngândurează
  • ‑ngândurează
 (să)
  • îngândureze
  • ‑ngândureze
  • îngândurau
  • ‑ngândurau
  • îngândurară
  • ‑ngândurară
  • îngânduraseră
  • ‑ngânduraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngândurare, îngândurărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pas. MIRONESCU, S. A. 135. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngândura DEX '09 DEX '98

îngândura, îngândurezverb

  • 1. A cădea sau a pune pe gânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai mult îl îngîndura faptul în sine. REBREANU, R. I 85. DLRLC
    • format_quote Îl sfătuise, cu o insistență ce o îngîndurase pe Fana, s-o ducă pe bolnavă undeva, la țară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 37. DLRLC
    • 1.1. A (se) îngrijora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îngrijora
etimologie:
  • În + gânduri (pluralul lui gând). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.